Nu as fi crezut ca cineastii romani mai pot face un film bun. Se pare ca,spre bucuria mea, m-am inselat.Copacul Dorintelor: Amintiri din copilarie este un film de familie/fantezie foarte reusit.

Copacul dorintelor. Amintiri din copilarie s-a nascut din scenariul scris de Mihai Manescu, Matei Dima si Andrei Hutuleac, in regia celui din urma , avandu-i in distributie pe Maya Noelle Prediger, Teodor Corban, Matei Dima, Grigore Silisteanu si Micutzu Cosmin Nedelcu.

Voi face un scurt spoiler ­čśŤ

In film este vroba despre o fata, Mara, care are cancer si ca familie il mai are doar pe bunicul ei in viata. Cea mai mare dorinta a fetei este sa o revada pe mama sa. Bunicul Marei o duce la un Centru de Tratament Paleativ de la Adunatii Copaceni   unde exista o traditie: fiecare copil care este nou-venit acolo trebuie sa scrie pe o foaie,  cea mai mare dorinta a lui si sa o lipeasca de Copacul Dorintelor. Matei Dima este gradinarul insotit de catelul sau, care o invata pe Mara despre copac si ii spune ca pe fiecare copil il duce in povestea preferata. Daca ajuti personajul principal sa invinga in poveste, dorinta ti se indeplineste.

Copacul functioneaza si ca un portal prin care fiecare copil este transportat in universul povestii preferate.

Mara este fascinata de   Amintiri din copilarie, aceasta fiind catea pe care i-o citea mama sa inainte de culcare. Cu ajutorul copacului, Mara ajunge in Humulestiul vesel si luminos al secolului al XIX lea, unde se imprieteneste cu Nica, pe care il surprinde in ciresul matusii Marioara, il ajuta sa fure pupaza din tei si il scapa de mania parintilor si rubedeniilor. Ba mai mult, cei doi copii fac cunostinta cu niste negustori ambulanti cu infatisare bizara, marfa suspecta si intentii necurate, pe care-i trag pe sfoara cu ingeniozitate.

Nu voi dezvalui finalul filmului………

Va spun doar ca a aparut cartea cu acelas titlu scrisa de Mihai Manescu avand ilustratii de  Ingrid Nemtanu.Scrisa la persoana intai, romanul ne prezinta  lupta cu boala din perspectiva unui copil de 12 ani.Desi povestea e spusa cu mult  umor si autoironie, nu putem sa nu remarcam realitatile dure din spitale, scolli , din intreaga  societate romaneasca.

Matei Dima si un amic de-al meu ­čśŤ