Surfand prin bloguri am remarcat pe mai multe din acestea, ca atat eu cat si alti colegi de blogging ne confruntam cu una dintre cele mai proaste pase, numita : lipsa de inspiratie.
“Fobia foii albe”, se manifesta in general la scriitorii aflati sub presiune si raman in pana de inspiratie, altfel spus atunci cand stai in fata unei foi de hartie incercand sa formulezi o fraza si simti ca ceva se blocheaza in tine , neputand sa asterni nici macar o litera amarata, sau alteori, asterni cuvinte fara sens care nu se leaga intre ele, care nu vor , pur si simplu sa redea ceva coerent si logic.
Nu suntem scriitori aflati sub presiunea predarii manuscrisului si apropierea termenului limita, dar putem considera intr-o oarecare masura, ca avem si noi dead-line-ul nostru; un articol pe zi.
De ce un articol pe zi?
Pentru ca pentru un blogger este deosebit de important sa aibe cat mai multi vizitatori pe zi, ori in momentul in care bloggerul ramane cu acelas subiect mai multe zile , sansele ca numarul vizitatorilor sa scada este de 70%.
Pe de alta parte ce face un blogger ca sa aibe subiecte cat de cat interesante?
Poate comenta subiectele zilei creand controverse si lansand opinii proprii deveind pe nisa lui “formator de opinie”, isi poate lua orasul in vizor si privindu-l cu ovhi critic si carcotas , poate observa ceea ce edilii trec cu vederea, poate scrie despre cele mai noi gadget-uri sau invetii, se poate lansa in politica, sau poate sa scrie articole autobiografice.
Dar ce face un blogger cand chiar il urmareste “fobia foii albe”? Cand si-a epuizat resursele sau cand muza creatoare il paraseste?
Ce este mai bine sa faca?
Sa scrie prost sau sa nu scrie deloc?
Optiunile nu sunt tocmai cele mai fericite deoarece dupa ce ai depus ceva munca si destul timp nu prea ii vine nimanui sa renunte. Orice blogger , care doreste sa aibe oarecare notorietate, nu isi permite sa scrie slab sau sa cada in penibil, si va cauta sa isi puna “micile celule cenusii” la contributie pentru a scaoate un articol din piatra seaca.
Isi sorteaza pasiunile, hobby-urile, experienta cotidiana iar in final, la caderea serii, sta in cumpana si se gandeste din care sertar al mintii sale, sa scoata ceva interesant care sa placa.
Este ca magicianul despre care tocmai in momentul in care crezi ca nu va mai face nimic interesant, in ultima clipa scoate ceva interesant din joben.
In acest moment, imi trec prin minte cateva din afirmatile facute in acest articol si imi dau seama ca de fapt, fara sa vreau, am scris un eseu bloggerului.
Deci va intreb , retoric, ce titlu sa dau articolului meu de azi ?
30
Un posibil titlu ar fi: Despre ce să scriu când lipsesc sursele?
Acum serios vorbind depinde şi de topicul articolului. Ale tale sunt consistente şi chiar şi unul pe zi cere un timp de redactare.
În timp ne formăm un stil şi cred că pauzele de scris nu strică.
.-= Emil´s last blog ..Noua ofertă internet mobil Vodafone =-.
Asta cu sursele este reala , iti dau dreptate.
Dar sa nu cedam in fata greutatilor !
A scrie prost vs a scrie rar ? E interesant faptul ca din articolul tau rezulta faptul ca eu nu sunt blogger :))). Nu scriu tocmai pentru notorietate, ci pur si simplu imi place sa scriu, chiar si atunci cand nu am ceva interesant de spus, chiar si atunci cand nu am inspiratie. Desigur asta se vede in numarul de vizitatori, dar partea buna e ca nu-mi pasa 🙂
.-= bianca´s last blog ..Draga Jurnalule =-.
Bianca , blogul tau este mai personal, in adevaratul sns al cuvantului , este un jurnal, pentru tine a scrie este ceva terapeutic ca si pentru mine de atfel.
Blogul meu a fost creat din nevoia mea de a ma exprima, obligat prin meserie doar sa ascult , si negasind cui sa ma adresez , foarte rari sunt oamenii din real life cu care se poate purta o conversatie de calitate fara a fii stresat, putini mai au timp de asa ceva, a trebuit sa gasesc o cale de a-mi face cunoscute opinile si de a primi un feed back.
Si asa sunt o persoana introverta, daca mai tineam si alea in mine , cred ca muream prin prin implozie.
Asa macar am un loc de care amicii si cunostintelemele nu au idee si ma pot exprima liber si fara constrangeri.
Abia in al doilea rand am redescoperit faptul ca imi place sa scriu.
Articolul scris de mine a plecat din faptul ca efectiv nu am avut inspiratie cateva zile si am improvizat cateva teme pentru a scrie pe blog, fapt de care nu am fost prea mandru si nici multumit.
Asa ca , Bianca nu trebuie sa te simti nicicum atunci cand citesti acest articol, defapt nimeni nu trebuie sa se simta cumva, articolul poarta un titlu general dar se refera mai mult la subsemnatul.
Cat despre vizitatorii tai , eu sunt unul dintre ei 😛