Azi am revazut doua filme, care mi-au placut dar din cauza carora , mi-am pierdiut subiectul pentru blog.

Este vorba de documentarul “Apocalipsa dupa Cioran” realizat de Gabriel Lilceanu, creat din materialele ramase din interviul acordat de Cioran unei televiziuni, TVR , desi cred , ca daca nu era Gabriel Lilceanu , acest interviu nu cred ca ar fi avut loc vreodata.

De fapt, tind sa cred ca a fost o initiativa a acestuia din urma, ca in nadejdea TVR-ului…

Nu ma conteaza aceste speculatii, important este ca s-a reusit scoaterea lui Cioran din barlog , ceea ce este extraordinar.

Pacat ca nu mai au material sa ii faca o continuare.

Al doilea film revazut azi a fost “Dead Poets Society”, un film profund despre alegerile pe care invatam sa le facem in viata , despre integritate si morala , despre indoctrinare si liberul arbitru, despre carpe diem .

Acest carpe diem ar fi fost subiectul unui articol al meu , dar se pare ca influenta lui Cioran a fost mai mare.De fapt cele doua se intersecteaza si ma pierd in detalii nestiind cum sa extrag esenta., ideile mi se invalmasesc si raman neputicios in fata lor , incercand sa redau ceea ce gandesc , sfarsec prin fobia paginii albe.

Voi reveni cu cel putin unul din cele doua subiecte deoarece merita tratate.

Pana la viitoarea postare va doresc “Toate cele bune!”