Mergand cu cateii in plimbarea de seara ne-am intalnit cu un foarte frumos caine maidanez de culoare alba.Era Blancul.
Vazandu-l, am privit cu atentie in jur cu speranta ca ii voi vedea stapana….Ca si Blanc si stapana sa locuieste sub cerul liber….
I se spune “Maria” sau “tanti Maria”.
De cand eram in facultate o stiu, am studiat-o discret pentru a nu o face sa se simta incomfortabil desi cred ca ei nu ii mai pasa demult de ochii sau gura lumii.
“Averea”ei consta din doua plase mari din rafie si o matura.Oriunde se aseaza locul acela devine curat.Il matura de doua-trei ori pe zi.Lumea din cartier o omeneste cu mancare dar nu am vazut-o niciodata cersind.Ori de cate ori o vedam , citea.Carti si reviste.Am surprins o data cum vanzatorii de la chioscurile de ziare ii dadeau reviste.
Asta iarna cand s-a lasat gerul am vazut-o tremurand sub patura cu care se inarmase impotriva frigului.Tin minte ca am urcat si am facut un ceai pe care i l-am dus intr-o sticla.
M-a intrebat:
– Este ceai?
– Da,ceai.
– Multumesc.
Mi-am dat seama atunci ca nu o vazusem niciodata cu vreo sticla de bautura.Probabil culoarea ceaiului o facuse sa ma intrebe ce-i ofer.
Atunci a fost una din putinele interactiuni pe care le-am avut cu ea (mama mea se ocupa cu asemenea gesturi).I-am putut admira ochii deosebit de albastri si trasaturile inca frumoase.Daca ar fi fost aranjata, multe din doamnele din cartier ar fi privit-o cu invidie…
Conform “Raidio-Sant” ar fi fost profesoara dar dupa moartea sotului ei ar fi cazut intr-o cumplita depresie.Si-a plans si jelit omul iubit pana cand a devenit neinteleasa si ciudata pentru propriul sau fiu.Se pare, ca in final, acesta a gonit-o din casa sau a plecat ea…de aici lucrurile devin confuze…Nimeni nu stie.Ceea ce este curios este faptul ca are o pensie…dar cine sunt eu sa o judec sau sa o analizez?
Cert e ca din putinul pe care il are, il imparte cu cainele alb si de talie mare care o si pazeste.
Desi am fost tentat sa o fotografiez, m-am simtit jenat sa o fac.De multe ori stau si ma intreb cat de mare a fost durerea ei de a simtit nevoaia sa nu mai apartina unei case, unei familii…..
Am gasit acest videoclip.Ma intreb daca la noi s-ar putea face o astfel de actiune…la cat suntem de reticenti si intoleranti imi dau singur raspunsul…
Nu stiu de ce am scris aceasta povetsioara reala…poate pentru ca l-am vazut pe Blanc singur? Nu stiu….
30
Cat de tare seamana povestea ta cu un articol de al meu ”Ioan, omul pădurii”, tot despre un om fără adăpost. Cred ca sunt lucruri, care tin de acesti bieti oameni care intra in stereotipuri și noi vedem ceea ce ne frapeaza doar. Eu m-am obișnuit cu Ioan al nostru. Inca doarme sub cerul liber. Cand ma gandesc la iarna asta, mă infior..
Povestea lui Ioan e la tine pe blog?
Da, si eu m-a, obisnuit cu prezenta acestei doamne pe aici in cartier.Nu o privesc ca pe o ciudatenie deoarece in studentie am cautat copii ai straziintr-im prouect realizat cu o fundatie americana…s-au dovedit foarte loiali si de un real folos inntr-un moment dificil …dar mai bine istoresc povestea.
Si eu ma gandesc cu groaza la ce va fi la iarna, cum o va suporta….M-am ocisnuit cu ea, s-a creeat o legatura..nu imi este indiferenta.