Tudor Arghezi, copil fiind, l-a zarit pe strada pe Mihai Eminescu…..
”Ma numesc unul din oamenii in viata care l-au vazut pe Eminescu in carne si oase. L-am zarit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grabit, fara sa ocoleasca, impetuos. ”Uite-l pe Eminescu!”, a spus cineva, cu un glas pe care-l tiu minte.”
Cateva decenii mai tarziu, Nichita Stanescu evoca o intamplare pricinuita de un gest oarecum neobisnuit al lui Geo Bogza:
”Cat de sictirit am putut sa fiu de unii colegi cand Geo Bogza m-a ridicat de ceafa ( acum un deceniu si mai bine) – cu macaraua bratului sau – si m-a dus sa-i sarut mana lui Tudor Arghezi. Arghezi era ca o frunza. Vorbea parca batut de un vant stelar. Bogza i-a ridicat mana lui suava in lopata mainii lui si iata ca balbait m-am trezit sarutand o mana care-si scrisese testamentul nu pentru sine, ci pentru poezie.
Restul e ca un ecran alb. Arghezi a spus atunci cateva cuvinte argheziene. Bogza, cateva cuvinte bogziene. Eu aveam limba smulsa.
“Penibil! Penibil!”, ma admonestara cativa colegi.
“Ai ajuns sa pupi mana marimilor!”, imi reprosara altii. “Esti un lingav!”, imi spusera ceilalti.
Mi-a fost rusine, si ciuda, si atat.
Azi, insa, cand potrivesc cate un cuvant sau rostesc cu gura cate o fraza in omenia artei, ma intorc si zic: “E gura care a sarutat mana lui Arghezi. E Arghezi, cel care, fiind copil, l-a vazut cu ochii sai caprui pe Eminescu. Si aceasta mi se pare nesfarsit de mult.”
„Arghezi povestea – isi aminteşte Nichita Stanescu intr-un interviu, in 1977 – ca fiind copil l-a vazut [pe Eminescu] pe Calea Victoriei trecand in absenta visare. Arghezi era copil si ce face un copil? Un copil se uita cu ochii lui de copil, curiosi, in ochii tuturor. Tanar fiind, m-am uitat cu ochii curiosi si infiorati de emotie in ochii ascutiti de inteligenta si de sarcasm ai lui Arghezi. Iata cit e de apropiat Eminescu de noi! Ochii mei s-au uitat in ochii lui Arghezi, care s-au uitat in ochii lui Eminescu.
Cum spun unii anatomisti, ochiul este partea cea mai expusa a creierului. E ca si cum m-as fi uitat in versurile lui cand m-am uitat in ochii lui Arghezi.”
30
Frumoasa povestea…………..
Multumesc……imi plac intamplarile mai putin cunoscute despre genii….
Interesanta poveste si la fel de interesante si anumite reactii.
Mutumesc, Eddie!
Un final de saptamana placut! 🙂
Multumesc , Suzana 🙂
Povestea e interesanta. “Concluzia” o consider superba! 🙂
Da, concluzia este demna de un geniu 😛