Fiind nu departe de Poiana Brasov, mi-am zis ca ar fi frumos sa urc cu telecabina pe Postavarul.
Am mai fost pe varf, dar doar iarna, si eram curios ce spectacol mi se oferea in perioada verii , de la 1800 de metri.
Cand sa merg sa iau bilete am avut o discutie interesanta cu fetele.Sefa clanului ma anunta oficial :”Eu nu urc!” , iar vazand fata mea mirata continua ” Am claustrofobie si nu urc in chestia facuta de romani.Tu ai vazut ce se balangane treaba aia, in bataia vantului?””Nu e nici un pericol, ti se pare.” incerc eu sa il scot pe Copos cu afacerea in care nu a mai investit un ban.”Mai, tie iti place sa traiesti periculos” adauga a doua reprezentanta a sexului frumos, de la care asteptam sprijin.:”Nici tu nu vii?””Nu vreau sa mor tanara” “Da-mi-l pe Junior.””Nici sa nu te gandesti ! Nu iei cateii cu tine in hardughia aia! Te asteptam la terasa.”
Fara drept de replica m-am indreptat spre amicul meu “Hai sa mergem.”
Amicul meu, A., iubeste muntele, ii plac catararile si drumetiile lungi.Si mie imi plac dar sunt ceva mai comod decat el, nu sunt genul care sa aleg trasee de “n+1″ore , sa raman fara suflu si sa ajung sa imi dramuiesc apa.Daca era dupa el, mergeam pe jos pana pe Postavarul.
In sfarsit, ma confruntam cu doua extreme.
Am luat telecabina, ramasa neschibata din 1989 (cred ca si nenea care o manevra era acelasi), si am pornit-o spre varf.
Urcand in telecabina, am vazut o priveliste deosebita, am vazut natura in toata splenoarea ei, nuantele de verde se dezvaluiau jucause dedesubtul nostru.Urcam incet spre varf, cabanele si pensiunile din Poiana Brasov deveneau din ce in ce mai mici , semn ca ne inaltam, din ce in ce mai mult.
Ajunsi sus, am ramas oarecum dezamagit.Nu s-a mai investit nimic acolo.Un bar , candva cochet, acum era in paragina.Sa zicem ca nu avea de ce sa ma afecteze, venisem sa respir aer curat si pentru privelistea care mi se derula in fata ochilor, doar ca aceea constructie, deranja.
Am ajuns la varf. Amicul, meu a inceput sa se catare pe o cale mai putin accesibila.Incercand sa il urmez, alunec si imi julesc genunchiul, aparatul foto a luat-o la vale, blugii mi se inverzisera.Din toate astea , m-am bucurat cel mai mult ca aparatul era intreg, de genunchi nu imi pasa.
“Pai ce faci?” ma intreaba A.”Caut alta cale..” Am gasitt ceva foarte accesibil, nu stiu de ce trebuia facuta aceea manifestare de forta, dar na, omul facuse climbing in Yellowstone, trebuia sa vad asta, nu?
Intr-o parte a masivului, am vazut in departare un oras: era Predealul.Incet, incet se lasa ceata iar tempetura incepea sa scada.Am vazut o statie GSM, cu o gramada de antene parabolice pe ea iar in curtea cladirii: trei caini Saint-Bernard.
Am luat-o intr-acolo, m-am jucat prin gard cu ei , erau foarte blanzi si jucausi, le lipsea doar butoiasul de la gat ๐ Vazandu-ne, ca facem poze si filmam , au inceput sa vina si altii acolo, spre bucuria cainilor.
Postavarul este un loc superb , pacat ca nimeni nu mai investete nimic acolo.Locul atrage turisti straini, am “dibuit” cativa olandezi, germani, polonezi si francezi.
Pentru cei care doresc sa urce Postavarul este nevoie sa stiti ca telecabina este deschisa pana la ora 16, iar un bilet dus-intors costa 30 ron.
Sa speram ca domnul Copos va baga niste bani in reutilare si poate mai convinge pe cineva sa amenajeze locurile pe acolo sus.Nu de alta, dar e pacat .
PS.Va dati seama, ce complimente am primit cand mi-a fost vazuta dovada incrimitatoare de pe blugi? ๐
Cateva poze, enjoy it ๐
30
Foarte frumos locul ala…Mie imi place ceata, oricum…
Ai avut o vara furtunoasa Cartim!
Salutari!
Ultima poza e splendida…
Privind pozele tale am realizat cam ce departe e lumea in care am trait atatia ani. Dupa tz ani in strainatate, mi se par mai familiare piscurile Masivului Central sau ale Vosgilor decat Carpatii…
Si nu pot sa nu remarc cat de inedite si de originale sunt peisajele muntilor nostri comparativ cu ce-am vazut in Europa…
Si ai scos petele de pe blugi, ori i-ai facut praf?
@Daliana , da, am avut o vacanta frumoasa si mai am multe de povestit ๐
@Karla, pata de pe blugi s-a dus la spalat, dar pana sa ajunga acolo am avut de patimit cu intrebari de genul "Nu vrei sa te faci alpinist?"urmate de hohote de ras ๐
Superba zona. Nu am fost niciodata.
Saint-Bernardul acela are o fata de pisicuta :P.
Da, erau tare faini si foarte blanzi, dornici de socializare. Erau trei. unul mai matur si doi mai tineri si jucausi.
Mie imi place aceasta rasa foarte mult si cand i-am vazut m-am dus spre ei ca tras de magnet, am mai fotografiat si cateii maidanezi care isi fac veacul pe langa cabana de acolo.
Sunt incurabil, cum vad un catel cum il fotografiez , cred ca nu mai am scapare ๐
:)) Norocul tau ca e doar la caini aceasta 'boala' ๐
In cazul meu e pentru tot ce misca si nu numai :P.
@Anyta , la mine aceasta boala se extinde la cam tot ce misca ๐ ๐ (cu anumite exceptii) ๐ ๐
Buna! Te intereseaza un schimb de linkuri in blogroll cu siteul meu? Da-mi te rog un mail daca da,te pup!
Ultima data la Poiana BV am fost acu' vreo 7 ani. Iarna. Mi s-a parut foarte aglomerat ceea ce, daca scapai de calvarul parcatului masinii, era ok pentru ca atmosfera era foarte insufletita. Eram la ski insa si am avut aceeasi teama in a ma urca in acele telescaune, telegondole etc … Spre deosebire de prietenele tale mi-am asumat riscul ๐