A doua zi, de la sosirea in Valea Avrigului, la 16 km de Sibiu, am profitat de vremea frumoasa si am pornit sa traversam Transfagarasanul.
Aceasta ruta turisrica, este o adevarata provocare pentru soferi, datorita serpentinelor si a drumului in rampa care ingreuneaza ascensiunea oricarui tip de autovehicul.
Tranfagarasanul, este o impresionanta constructie, ce a fost creata pentru a lega centrul Transilvaniei de Muntenia, incepe la Cartisoara (nu departe de Sibiu) si se termina, undeva , dupa Pitesti.Traseul este deschis doar doua luni pe an , datorita avalaselor si a alunecarilor de teren. Pe traseu, am intalnit mai multe viaducte si un tunel de 1 km lungime.
Drumul este bine intretinut in partea dinspre Sibiu, in schimb lasa de dorit in portiuni lungi, in partea, ce duce spre Pitesti.Periculos , mi s-a parut , faptul ca sunt multe portiuni fara parapet si locuri unde , bucati din sosea s-au surpat.Ce este mai trist, este faptul ca din 1974, de cand a fost construit , nu cred ca s-au facut eforturi deosebite de intretinere a viaductelor sau a tunelului…trec peste acest aspect.
Lume multa, din multe zone ale tarii si ale Europei, peste tot turisti si aparate multimedia.
Ceea ce te impresioneaza cu adevarat, este spectacolul oferit de natura, care ti se dezvaluie in toata splendoarea sa.Aceasta zona este superba prin salbaticia sa, poate daca nu ar fi soseaua, masinile si echipamentele de ultima generatie, ai crede ca ai facut un salt in timp, pe vremea haiducilor.Pe de-o parte, ceea ce am vazut in Muntii Fagarasului, prapastiile si stancile, m-au dus cu gandul, la salbaticia muntilor din batrana Scotie si la peripetiile lui Highlander.
Muntii au un farmec aparte, te fac sa te simti mai aproape de natura, te fac s-o simti si s-o pretuiesti.
Cand bei apa aceea rece de izvor, nu te mai gandesti ca mai ai nevoie de frigider, cand vezi localnicii atat de sanatosi si de tonici, stai si te gandesti de doua ori ,unde iti este cu adevarat bine:in oras, in “civilizatie” sau acolo in “salbaticie”?
Si iti mai pui o intrebare: ai renunta la viata complicata a orasului, pentru a te intoarce la simplitatea aceea datatore de sanatate, mai direct spus, ai renunta la comoditate pentru munca grea in aer liber?
Cred ca o iau razna, dar pasiunea pentru munte este mare….Stiu ca nu ne putem intoarce ,dar macar sa pretuim ceea ce mai avem!
Pe drumul Transfagarasanului am ajuns la Balea Lac la 2.030 m altitusine, apoi am luat drumul Pitestului si am ajuns la Lacul de acumulare Vidraru.Superbe locuri , pacat ca turistii sunt necivilizati si isi bat joc de natura.
Dar despre acestea in alt “articol”.
Am avut noroc. La intoarcere a inceput sa ploua si a tinut-o asa, in munti, timp de patru zile, se oprea , era soare cateva ore, apoi spre seara, iar pornea cate o rafala de ploaie.Dar parca facea ca aerul sa fie si mai pur, si mai curat.
PS.Stiti ce este ciudat? Sunt un internaut convins, impatimit, ma plictisesc fara calculator si fara internet ,totusi, acolo in varf de munte nu m-am plictisit , nu am simtit nevoia de net , computer , televizor sau telefon.Cred ca sunt satul de ele, sau poate putin prea scarbit de ce aud si de ceea ce vad.
Pana la urmatoarea postare “Toate cele bune!”
30
Frumoase locuri si frumoase poze 🙂
Superbe toate pozele. Felicitari pentru cadre. Cu ce aparat imortalizezi?
Excursii ca aceasta a ta in natura arata ca totusi tara noastra are si parti frumoase de aratat.
.-= AlexJoey´s last blog ..Leapsa cu bloggul =-.