In cea de-a doua zi , din vacanta mea din varf de munte am hotarat sa vizitez Sibiul – Capitala Culural Europeana in 2007 si mult apreciatul muzeu Brukenthal.
Ajungand in Sibiu, m-am lovit de aceasi mare problema din toate orasele europene: aceea a parcarii.Rezolvand problema, am cutreierat putin prin orasul in care istoria medievala, si-a lasat o atat de puternica amprenta. Fost centru comercial si economic al Transilvaniei, Hermannstadt, coneserva foarte bine cladirile sale istorice, izbutind sa opreasca invazia brandurileor si firmelor comerciale, si sa impuna acestora respectarea liniei arhictecturale si coloristice ale cladirilor care le adapostesc.
Sa fiu mai explicit : Vodafone nu apare scris nicaieri in culoarea rosie daca cladirea care adaposteste sediul respectiv este galbena sau maron, brandul firmei apare scris cu ocru, la fel se intampla si in cazul altor firme precum Billa sau Orange.Acest lucru mi-a placut. Este laudabil cum au reusit, sa imbine noul cu vechiul intr-un mod armonios si cu un bun gust ireprosabil.
Arhitectura te face sa te simti in alt secol, curatenia se pare ca le-a intrat in mentalitate, odata cu statutul de Capitala Culturala … si totusi, Sibiul, nu difera atat de mult de restul oraselor romanesti, in ciuda eforturilor de a reinnoi aspectul blocurilor prin izolarea lor termica si prin amenajarea cartierelor cu flori si parculete.Exista o diferenta frapanta intre cartierele centrale si cele de periferie , diferenta care in orase precum Berlin ,Paris sau Amsterdam, nu se face atat de simtita.
Bun, fara sa il luam chiar sub lupa, Sibiul s-a dovedit a fi un oras frumos si mai ieftin decat zona din care sunt eu (Vestul RO).Dupa ce am adulmecat aerul de epoca al orasului, m-am dus sa vizitez Muzeul Brukenthal, pentru a ma contopi cu secolul XVIII.
Muzeul Brukenthal este gazduit de in cladirea Palatului cu acelas nume, construit de baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei,intre anii 1778-1788.Este construit in stil baroc avand o impresionanta colectie de picturi iar saloanele baroc, spatiile de receptii si serate muzicale, pastreaza piese originale ale Palatului: sobele in stil rococo si neoclasic, tapetul de matase rosie si cel de hartie pictat in stil oriental, candelabrele din sticla de Murano si piese de mobilier transilvanean de secol XVIII.
O mare contributie la decorarea Palatului si la alegerea pieselor de mobilier a avut-o sotia baronului, Sofia von Brukenthal. Prin testament, baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminişti ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituţii de acest gen din Europa.
In acest testament, se mentiona insa ca pentru a nu dezmembra colectia de arta , aceasta sa fie mostenita doar de urmasii sai pe linie barbateasca, colectiile urmand sa fie gestionate de Gimnaziul Evanghelic, astfel ca la moartea ultimului Brukenthal, Hermann , in 1872 , Gimnaziul a preluat toate proprietatiile familiei.
Palatul gazduieste Muzeul de Arta Europeana, Muzeul de Arta Conteporana Romaneasca,de Cartografie si de Sculptura.
Adaposteste lucrari de Rubens, Jan van Eyck,Tizian,Veronese, Martin Meytens,Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu.
Cand am intrat in muzeu si am inceput sa viztez Galeirile de Arta, pentru o fractiune de secunda, mi-au trecut prin fata ochilor toate filmele cu furturi de tablouri, pe care le-am vazut. As minti, daca nu as aminti acest aspect 🙂 evident, cum au venit, asa au si plecat imaginile.
Fiind un impatimit al fotografiilor, m-am usurat de 120 ron , ca sa pot face poze in interior.
Am avut si peripetii; am citit eu undeva ca in muzeu nu ar fi voie sa faci fotografii cu blitz, dar am uitat si cum nimeni nu mi-a atras atentia am facut poze folosind blitzul….pana la punct, cand o doamna supraveghetor mi-a atras atentia, eu m-am scuzat ca nu stiam si ca daca imi ia blitzul raman fara jucarie, asa ca doamna a disparut si peste 10 minute m-am trezit cu un nenea in fata mea, imbracat in o uniforma pe care scria “security”, care a inceput sa imi vorbeasca ca un husar sau ca un ofiter prusac, ca imi venea sa ii sar in ajutor in ambele limbi pe care in mod evident le vorbea (mai putin romana), si cu care am ajuns la pace , eu aratand chitanta ca am platit (ce bine e sa pastrezi uneori bucatele alea de hartie), apoi am facut gestul mult asteptat de husar (avea mustata rasucita in sus, rosu in obraji de sanatate), am apasat butonul de scoatere a blitzului si am facut o fotografie demonstrativa.A plecat multumit (asa am crezut eu) dar m-a parat tuturor celorlanti supraveghetetori din muzeu si cum eram singurul care facea poze , mi-au urmarit fiecare miscare.
Am facut,nici mai mult, nici mai putin, de 650 de poze.Am avut noroc cu memoria de 2 GB.
Cand am ajuns in fata unor tablouri, am ramas, sincer , “masca”. La multe din ele, mai ales la pictorii flamanzi si apoi la cei romani , nu de putine ori mi-a trecut prin minte sa intreb prosteste “Sunt copii sau originale?” , bineinteles ca era o intrebare tampita rau , dar nu credeam ca Brukenthal,adaposteste atatea picturi de valoare. Imi staruia prin minte o intrebare destul de justificata:”Cum au supravietuit celui de-al doilea Razboi, avand in vedere ca au trecut si nemtii si mai ales rusii , prin acele locuri?” Din pacate , nu am avut pe cine sa intreb iar pe net nu am gasit nici o referire la acest aspect.
Ce m-a atras ca un magnet a fost Biblioteca Brukenthal , dar aceasta nu este deschisa publicului.Ma intreb ce ar trebui sa fac ca sa obtin acces acolo. Sa studiez ce? Sa am o recomandare de la cine?
As fi dorit sa vad si Muzeul de Arme si Vanatoare dar nu stiam adresa si din lipsa de timp a trebuit sa renunt.
Mie, mi-a luat vizitarea muzeului cam 3 ore, dar pot spune ca a fost cam pe fuga, cine doreste o vizita pe indelete ,
trebuie sa aiba la dispozitie cel putin 5-6 ore. Daca facem un calcul simplu, la peste 650 de exponate , inmultiti cu cel putin 5 minute per/exponat si veti afla cam cat timp disponibil , trebuie sa aveti pentru a face o vizita linistita.
Il recomand si celor necunoscatori in ale artei, pentru simplul motiv ca este o incantare pentru ochi.
Cam aceasta a fost,a doua,mea,zi de vacanta. Pana la urmatoarea postare,va doresc “Toate cele bune!”
30
Intotdeauna am spus ca daca ma voi muta din Bucuresti o voi face in Sibiu.
Am vazut toate muzeele de acolo insa le-as mai vedea inca de 100 pentru ca sunt toate frumoase.
De asemenea, felicitari pentru poze :-).
.-= AlexJoey´s last blog ..Leapsa cu bloggul =-.
Da, vad ca ai vizitat un adevarat colt de rai :). Pozele sunt foarte reusite, cred ca ai avut parte de o vacanta pe cinste 🙂
Multumesc prieteni 🙂