Albrecht Dürer a fost un pictor german, creator de gravuri si teoretician al artei, una din personalitatile de seama ale istoriei universale a artei.
Opera sa, impregnata de ideile Renasterii, Umanismului si Reformei a exercitat o deosebita influenta in special asupra artistilor germani si olandezi de mai tarziu. Cu cele cca. 350 de gravuri in lemn si 100 gravuri in cupru a contribuit in mod hotaritor la dezvoltarea gravurii ca forma de arta de sine statatoare. Personalitate multilaterala a epocii, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci si de matematica, mecanica si literatura. S-a format sub influenta umanistilor din orasul natal, dar si din Tarile de Jos si Italia, unde a intreprins diverse calatorii. Operele sale reflecta tendinta inaintata a societatii germane, lupta de clasa din perioada Reformei si a Razboiului Taranesc German.
Aceasta este, pe scurt, viata artistului Albrecht Dürer, cel care a pictat capodopera „Maini in rugaciune”. Iar de aici incepe povestea…
In secolul al XV-lea, intr-un oras micut, locuia o familie care avea 18 copii. Pentru a-si intretine familia, tatal, bijutier de profesie, era nevoit sa lucreze chiar si 18 ore pe zi pentru a le oferi mancare. in plus se mai ocupa si cu orice altceva gasea de lucru prin vecinatate. In ciuda conditiei lor nevoiase, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau sa-si urmeze visul, acela de a-si valorifica talentul pentru desen. Ei erau constienti de faptul ca tatal lor nu-si permitea sa-i trimita sa studieze la Academia de la Nürenberg.
Dupa lungi discutii, noaptea, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mina si va castiga bani pentru a-l sustine pe celalalt sa studieze la Academie. Apoi, dupa ce fratele care va castiga va termina Academia, dupa 4 ani il va sustine pe celalalt sa-si completeze studiile, fie prin vanzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mina.
Intr-o duminica, dupa slujba de la biserica, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a castigat si a plecat la Nürenberg. Albert a plecat in minele periculoase si timp de 4 ani si-a sustinut fratele cu bani. Lucrarile fratelui sau au facut imediat senzatie. Gravurile lui, sculpturile si panzele cu ulei erau mai bune decat ale multor profesori, iar atunci cand a absolvit ajunsese sa castige sume importante.
Cand s-a intors in satul sau, familia a dat o cina pentru a-i sarbatori triumfala intoarcere acasa. Dupa o masa lunga si memorabila, de la care n-au lipsit muzica si rasul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a tine un toast pentru cel mai iubit dintre fratii sai, pentru anii de sacrificiu pe care i-a indurat pentru ca el sa-si indeplineasca visul.Cuvintele de incheiere au fost: ”Si acum Albert, cel mai binecuvantat frate al meu, acum e randul tau. Acum te poti duce la Nürenberg sa-ti urmezi visul si eu voi avea grija de tine!”.
Toate capetele s-au intors cu nerabdare spre celalalt capat al mesei unde statea Albert. Lacrimile ii curgeau pe fata palida, iar capul plecat si-l misca dintr-o parte in alta, in timp ce repeta in continuu ”Nu, nu, nu”. in final, Albert s-a ridicat si si-a sters lacrimile de pe obraji si a privit spre figurile care ii erau dragi. Apoi, tinandu-si mainile aproape de obrazul drept, a spus bland:
”Nu, frate, nu pot sa merg la Nürenberg. Este prea tarziu pentru mine. Uite, uite ce au facut cei 4 ani de munca in mina mainilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, iar in ultimul timp sufar de artrita care mi-a afectat atat de rau mana dreapta incat nu pot nici macar sa tin paharul pentru a toasta cu tine… cu atat mai mult sa fac linii delicate pe panza, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea tarziu…”
Mai mult de 450 ani au trecut. Pana acum sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer – portrete, schite, desene in carbune, gravuri etc. – sunt expuse in orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este ca tie iti este familiara doar una singura, a carei reproducere o poti avea acasa sau la birou.
Intr-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mainile muncite cu palmele si degetele subtiri indreptate spre cer. si-a denumit opera simplu ”Maini”, dar lumea intreaga si-a deschis imediat inimile spre capodopera sa si a redenumit tributul iubirii ”Maini in rugaciune”.
Prea multe nu stiu despre artisti si lucrarile lor, dar aceasta poveste a ajuns si la mine, la un moment dat.
Multumesc pentru reamintire.
Ma bucur ca am reusit sa ti-o reamintesc…
Am sa incerc sa mai aduc povesti de acest fel……..cred ca merita sa stim…….
Multumesc Eddie pentru aceasta poveste din spatele unei picturi
care imi place foarte mult!
O zi frumoasa! 🙂
E lucrarea care mi-a transmis mereu o emotie aparte fara sa stiu povestea din spatele ei
Adevarat, este o lucrare foarte speciala.
Foarte interesant articolul, big like!