Timp de trei zile s-a desfasurat in oras, parada celor mai frumoase exemplare canine.

Frumoasele patrupede au defilat pe podiumul amenajat la Padurea Verde, etalandu-si fiecare frumusetea, eleganta, si abilitatiile cu care au fost inzestrate de catre rasa pe care o reprezentau.

Si cum nu fac parte dintre aceea care sa urmareasca partea vizibila a evenimentului (daca eram Wlliam cu siguranta nu as fi cunoscut-o pe Kate , pe podium), am luat drumul spre culise, sa vad cum sunt pregatite, ce li se face acestor animale ca sa arate bine in arena.

Am dat peste catelusi cu parul pe moate , am surprins cand erau toaletati, cum erau dati cu fixativ, si din cate am remarcat micile sau marile patrupede, erau atat de obisnuite cu aceste tratamente incat stateau tolanite si relazate cat stapanii manevrau peria sau pieptanul in blanita lor.

A fost amuzant ca anul acesta, toata lumea s-a aratat deosebit de deschisa fata de oamenii cu aparate foto in mana.Cum ajungeam in preajma vreunei personalitati canine, stapanii faceau tot ce le statea in putinta pentru a le etala frumusetea: ii luau in brate, in puneau sa sada,in asa fel incat sa fie in avantaj.

Cateii nu aveau probleme cu aparatura foto si nici cu lumea care se imbulzea sa-i vada, era clar ca sunt obisnuiti fie in centrul atentiei, ca niste manechine sau vedete.

Am intalnit catei din Rusia, Serbia, Ungaria, Germania,Cehia, Austria si de-ai nostri, am intalnit crescatori , prezentatori, arbitrii si dresori.Anul acesta au fost foarte multi furnizori de hrana, si diverse accesorii canine si feline.Din pacate vremea a tinut cu manechinele cu patru labute doar doua zile , dumnica, cand era asteptata cea mai mare audienta si cele mai interesante probe, a plouat.

Ca “reporter in misiune” , nu am reusit sa ajung decat sambata, si atunci m-am axat pe prim-planuri, in culise si foarte putin, pe ce se intampla pe podiumul de prezentare.

Am fotografiat concurentii, castigatori si invinsi, dar am dat o importanta la fel de mare si celor care au venit cu stapanii lor in calitate de spectatori.

Va spun un secret : au fost asa draguti, incat daca privesc fotografiile ,imi vine foarte greu sa aleg pe acelea care imi vor insoti articolul.

Ciobanestii de Bucovina , Mioritici si Carpatini, aveau un aer intre serios si sugabat, Ciobanestii Germani si Labradorii nu isi pierdeau stapanul din ochii, Colie vesnic pusi pe joaca, Shih-Tzu , Yorkshire Terrier, Westie si Bichonii ,nu stiau cum sa imbine joaca cu toaletajul, sau cu o leneveala la soare.

Nu stiu cum pot hotari arbitrii titlul “Best Dog of the Show”, pentru ca mie toti mi se pareau la fel de frumosi , fiecare cu farmecul lui, cu personalitatea si temperamentul , tipic rasei.Cum sa nu iti placa acele ghemotoace , mai mici sau mai mari , de blana, ai ochi blanzi ce pareau sa spuna stapanilor :”Uite pentru voi facem toate acestea, pentru voi ne lasam coafati si dresati, pentru a va hrani voua orgoliul.”

Ce a mi s-a parut parut imbucurator a fost faptul ca am vazut si catei adoptati , fara o rasa din standardul chinologic, dar care paseau mandri alaturi de stapanii lor. Si mai important : erau iubiti.

Ideea este ca am simtit in acel loc , admiratie si respect, veselie si dragoste pentru toate acele ghemotoacele prezente acolo, fie ca erau in ring sau in afara lui.Si acest lucru m-a facut vesel.

PS. Pentru extrem de putine lucruri m-as apuca sa fac lobby, dar cand vine vorba de caini, cai , psisici , in general de animale, ma sesisez din oficiu.Am trait multe experiente alaturi de fiintele necuvantoare ce ne inconjoara, si daca astazi am un dram de responsabilitate si de empatie, in mare parte le-o datorez lor.Cine nu a avut un animal alaturi , poate nu intelege dar din pacate, multi nu fac, nici macar un minim de efort ca sa inteleaga.

Cateva fotografii cat sa va faca sa zambiti πŸ˜›

Pentru mai multe fotografii accesati link-ul Parada de la Timisoara