Undeva in Timisoara…
Anna Maria era o frumusete locala.Bruneta cu ochi caprui ce isi schimbau nuanta in functie de starea sa sufleteasca, cu buze frumos conturate era ceea ce numim o femeie frumoasa.Era curtata de multi tineri dar s-a orientat catre un baiat de aceasi varsta cu ea, timid , retras , taciturn,.
Numele sau era Peter.La 10 ani a poposit, cu parintii sai, pe aceste meleaguri venind de peste Ocean.Era un baiat simpatic , avea parul carliontat si negru, iar ochii sai de culoarea smaraldului ii dadeau un aer ciudat , misterios…lasand impresia ca mereu ascunde ceva, sau ca este cu gandul aiurea.
Fratele sau mai mic, Adalbert, sau Bela cum ii alintau parintii, era opusul sau.Era plin de viata, cu picioarele pe pamant , matur , dar vesnic pus pe glume.Desi erau frati, Bela era saten iar ochii sai erau azurii.
Suntem in anul de gratie 1933.
Sala de dans a parintilor lui Peter si Bela era mereu plina.Domnisoarele veneau insotite la dans, tinerii incercau sa le cucereasca in ritm de vals , tango, swing , charleston sau jazz.
Intr-una din seri era mare agitatie.Se alegea Regina Balului..
Criteriile erau relativ simple. Regina trebuia sa fie frumoasa,sa aiba o tinuta distinsa, cu reputatia nestirbita si sa danseze bine.Juriul era format din “elita” cartierului, doamne , in special, si cativa domni.
Anna Maria iubea dansul,era inebunita dupa tango si vals, stia ca pentru a fi aleasa Regina Balului, ii trebuia o rochie noua. Talentata in ale croitoriei, isi crease o rochie simpla dar chic, iar la bal il avea ca partener pe fratele ei, Gyury.
Frumoasa unguroaica dorea sa castige acest concurs, undeva in adancul inimii sale, stia ca aceasta seara ii va schimba destinul.
A dansat cu toti cei care o invitasera, doar cel cu care doarea ea sa danseze se codea s-o invite.Intr-un final a invitat-o stangaci si au dansat.Peter stia sa danseze, luase lectii de dans, dar dansul nu era ceva care sa-i faca chiar placere, dansa pentru ca ii placea fata.Cu greu isi invinsese timiditatea…
Nici nu se termina bine cantecul ,ca fratele sau il batu pe umar si ii luase partenera la dans.Nimic nu parea ca ii va putea oprii, se potriveau extraordinar pe ringul de dans.La un moment dat s-a auzit o trompeta, iar proprietarul Salii de Dans a facut un anunt: ” In 10 minute va fi anuntata Regina Balului”.
Toata lumea astepta.
Pentru Anna Maria timpul parea ca se oprise in loc.
“Doamnelor si domnilor, am deosebita onoare sa va anunt ca Regina Balului este…Anna Maria!”
Pentru Anna Maria era un vis ce devenise realitate, era mandra ca reusise.Se indrepta spre scena radiind de bucurie, unde, in aplauzele tuturor, i se inmanase un imens buchetul de trandafiri albi , iar pe cap i se pusese o coronita din flori albe.
Fercita , dori sa plece, dar Herr B. o oprise bland, spunandu-i incet:
– Regina, trebuie sa invite la dans pe cineva.Doamnelor si domnilor,se adresa el publicului, distinsi invitati, urmeaza mult asteptatul moment al serii! Domnilor fiti pregatiti, Regina alege!
Anna Maria cobori de pe scena si se inndrepta spre un colt al salii :
– Domnule , se adresa ea lui Peter, acceptati sa imi fiti partener la acest dans?
– Sunt onorat , domnisoara.
Acest dans a fost inceputul unei relatii ce implica respect si iubire, sacriificiu si daruire , in timpurile tulburi ale Razboiului care batea la usa si pe fondul depresiunii economice.
~ va urma ~
PS. Personajele din aceasta povestire sunt reale, este o parte din istoria unei familii din Timisoara, a carei poveste o cunosc .Rolul meu este doar acela de a o scoate la lumina.
30
Frumoasă povestioara ! Dar mai există undeva o sală de bal sau vreun bal ?… Nu mă refer la mascarade ca Balul Operei, ci la baluri adevărate.
Multumesc pentru apreciere 😛 Inseamna mult pentru mine aceste cuvinte, cu atat mai mult cu cat acesta vine din partea ta .
Nu cred ca mai exista asa ceva , Zina.
Sala de Dans despre care vorbesc in povestire, nu mai exista.Pe locul ei se ridica o vila …
Din pacate nici manierele de atunci, astazi nu cred ca mai sunt cunoscute, acel cod este astazi considerat depasit , de catre unii…
Din pacate.
Da, e considerat depasit de catre unii, dar cei care il cunosc si il respecta nu trebuie sa il abandoneze. Dimpotriva, trebuie sa incerce sa il impuna. Blogurile ar fi bune la actiunea asta. Am observat ca sunt multi tineri care, totusi, se intereseaza de bunele maniere macar pentru anumite imprejurari. Cu toate ca bunele maniere adevarate sunt permanenete, nu doar pentru ocazii ! 😀
Ar fi bine daca si cei de acum ar folosi bunele maniere in fiecare imptrjurare, si nu doar i ocazii speciale. Politetea si bunele maniere definesc personalitatea si cultura unui om…
Acestea ar trebui sa constituie a doua natura a unui individ.
frumos Cartim,astept continuarea; am avut si eu o carte postala gasita printre hartiile bunicii,unde era desemnata -regina balului-;erau frumoase acele vremuri.E placut,macar pentru cateva minute sa uiti de vremurile astea si sa “te trezesti” intr-o alta epoca.
Multumesc, Blue Eyes 😛
Nu am o asmenea carte postala desi mi-ar place, am sa caut la un anticariat sa vad daca gasesc ceva la fel.
Frumos! Foarte frumos!
De obicei nu imi plac astfel de povestioare si mi se par “lungi”, insa aceasta chiar m-a prins :).
Multumesc Anyta 😛
Daca “te-a prins” aceasta , cele care vor urma sper sa iti placa la fel de mult, mai ales ca vor fi ceva mai alerte, sau macar asa sper, nu stiu cum voi sta cu inspiratia cand voi scrie urmarea.
Schema este inumiul meu creieras, imaginatia vine dupa ce scriu primul rand……..
asa … astept urmarea! 🙂 super povestea!
Multumesc Coolnewz, o sa vina si urmarea 😛
Mi-a placut mult, mult, expunerea. Da… si eu am fost acum 20 ani intr-o sala de dans unde mi-am petrecut ceva ani. M-a cuprins nostalgia… Era frumos, invatam sa dansam mult VALS…si ma simteam in alta epoca….desi era numai epoca “comunista” pe atunci, si numai un antrenor la Brasov. I.Corneliu Vasiliu. Un adevat dasator. Era fantastic, talentat… In viata lui insă, sa îndragostit de femei pentru ceea ce nu au fost defapt si le-a parasit pe toate pentru ceea ce au fost. Asa s-a facut ca a ramas singur….a ramas un rebel al dansului.
Ma vuxur ca ti-a placut.
Trebuie sa imi fac timp pentru a-i scrie continuarea.
Eu inca visez sa merg la un astfel de bal. Rochie lunga fara maneci, manusi lungi pana la cot si un vals. Poate pana la urma mi sa va implini visul. Balul Operei sau Balul vienez oricum ar fi, cred ca este o experienta care poate schimba un om care mai are pe undeva prin codul genetic, inscrisa eleganta gesturilor.
Si continuarea, Cartim?
Continuarea? Nu stiu.
O am in cap dar nu stiu cand voi reusi sa astern toate povestirile pe hartie .Sper sa reusescc , nu de alta, dar merita, sunt povestiri inedite.