Halba muzicalaPrinre ciudatenile ce ma caracterizeaza un loc de cinste il ocupa migala.

Imi place sa “repar” lucruri de dimensiuni mici,obiecte sparte sau sa construiesc miniaturi.

Nu vreau sa ma lansez in povesti prea lungi din copilarie dar ca sa va imaginati de amplitudinea fenomenului trebuie sa va fac cunoscuta o intamplare.

Oma avea bibelouri multe, iar printre ele se afla o foarte frumoasa halba din portelan de Boemia care daca o ridicai de pe masa canta. Ridicai frumoasa halba si riscai sa o scapi deorece din interiorul ei se auzea un clinchet cristalin ce reda o melodie vesela.

Ma fascina.In sinea mea as fi dorit sa aflu mecanismul ce statea la baza acelei vesele melodii, dar fiind o piesa rara nu prea aveam voie sa pun mana pe ea.

Am respectat embargoul impus de bunica mea pana intr-o zi…

Fiind singur acasa si neavand ce sa fac, ochii mi s-au oprit asupra frumosului obiect.L=am scos , am pus in el apa, si eram bucuros sa aud cum canta cand beam din el.L-am intors pe toate partile pana l-am scapat….

Norocul meu a fost ca a cazutΒ  pe covorul persan si acesta a mai amortiozat cate ceva, dar frumoasa halba se sparse. Eram pierdut….

Nu ma astepta bataia,dezamagisem, si la asta avau talent ai mei sa ma faca sa inteleg…adica fara sa imi spuna nimic ma faceau sa ma simt ca ultimyul om…

Trebuia sa o repar. Cum la Opa in atelier gaseam de toate, avea si un lipici special cu care lipea diverse lucruri fine.Il vazusem reparand o statueta unei vecine.

Am adunat cele trei bucati din halba si ma strecurasem glont in atelier.Mi-a luat ceva timp sa lipesc portelanul si apoi sa il dau cu un praf alb care se afla langa lipici.Dupa ce am verificat bine halba am constatat ca nu se observa ca fusese sparta, mergea si mecanismul pe care dorisem sa il studiez …Totusi, totul atana de un fir de ata: trebuia ca bunicilor sa nu le vina nimeni in vizita, pentru ca halba sa nu fie scoasa din vitrina iar portelanul sa se usuce cat mai bine…

Avusesem noroc.Timp de cateva luni halba nu a fost solicitata iar eu scapasem….

Intr-o zi l-am vazut pe Opa cu ea in mana in atelier.Ma trecuse un fior de-a lungul cloanei vertrebrale.

– Ce faci??
– Ai lasat cateva zone neacoperite, nu am vrea sa le zareasca Oma , nu?
– Nu, clar ca nu!! De cand ai remarcat?
– Eh, nu de multa vreme…Imi faceam curat la scule si am remarcat praful alb de langa cutie.Cum esti micut de inaltime cred ca ti-a fost greu sa il pui la loc si sa stergi in urma ta raftul.
– Si de unde stiai ca e halba?
– Ar trebui sa te vezi cu ce ochi privesti halba asta…Nu va stii nimeni ca s-a intamplat ceva cu ea, pot spune ca ai facut o treba buna cand ai reparat-o.
– Stii tu…
– Necazul asta are si o parte buna; am realizat ca inveti repede si imi calci pe urme.Ai reusit sa iti cultivi rabdarea si abilitatea de a repara lucruri marunte, fine…Oma nu va stii ca vedeta vitrinei ei a avut un “accident” nici cand o va sparge singura.Hai sa o punem la loc pentru a nu isca suspiciuni.

A ramas secretul nostru.Oma nu a sesizat niciodata ca frumoasa ei halba adusa de la Viena fusese facuta bucati….

Ultima data cand am vazut frumoasa halba, trona in vitrina unei matusi de-a mele….O “mostenise” ea de la bunici , dar poate pentru ca stia ca aceea halba nu va ajunge niciodata la mine , Opa mi-a daruit una de crisral, pe care o pastrez si astazi la loc de cinste.Nu este atat de sofisticata ca aceea , dar este frumoasa si stiu ca mi-a fost data/lasata cu drag.

Halba de cristal

Va veti intreba ce de ce am scris ditamai articolul lasandu-ma purtat de amintiri…. Pentru ca zilele astea a trebuit sa fac pe restauratorul la cererea mamei mele deoarece nebunul de Thomas (motanul, din ce in ce mai rasfatat) a dat niste chestii pe jos multiplicandu-le.Dar a cucerit inima celei cu care imparte apartamentul alaturi de Yorky , el nu a mai fost pedepsit cata vreme se stia ca exista cineva caruia ii place sa restaureze obiecte..

Dar desprenoile traznai ale celor trei blanosi ai mei voi scrie un alt articol, asa mai de veek end πŸ˜›