Prinre ciudatenile ce ma caracterizeaza un loc de cinste il ocupa migala.
Imi place sa “repar” lucruri de dimensiuni mici,obiecte sparte sau sa construiesc miniaturi.
Nu vreau sa ma lansez in povesti prea lungi din copilarie dar ca sa va imaginati de amplitudinea fenomenului trebuie sa va fac cunoscuta o intamplare.
Oma avea bibelouri multe, iar printre ele se afla o foarte frumoasa halba din portelan de Boemia care daca o ridicai de pe masa canta. Ridicai frumoasa halba si riscai sa o scapi deorece din interiorul ei se auzea un clinchet cristalin ce reda o melodie vesela.
Ma fascina.In sinea mea as fi dorit sa aflu mecanismul ce statea la baza acelei vesele melodii, dar fiind o piesa rara nu prea aveam voie sa pun mana pe ea.
Am respectat embargoul impus de bunica mea pana intr-o zi…
Fiind singur acasa si neavand ce sa fac, ochii mi s-au oprit asupra frumosului obiect.L=am scos , am pus in el apa, si eram bucuros sa aud cum canta cand beam din el.L-am intors pe toate partile pana l-am scapat….
Norocul meu a fost ca a cazut pe covorul persan si acesta a mai amortiozat cate ceva, dar frumoasa halba se sparse. Eram pierdut….
Nu ma astepta bataia,dezamagisem, si la asta avau talent ai mei sa ma faca sa inteleg…adica fara sa imi spuna nimic ma faceau sa ma simt ca ultimyul om…
Trebuia sa o repar. Cum la Opa in atelier gaseam de toate, avea si un lipici special cu care lipea diverse lucruri fine.Il vazusem reparand o statueta unei vecine.
Am adunat cele trei bucati din halba si ma strecurasem glont in atelier.Mi-a luat ceva timp sa lipesc portelanul si apoi sa il dau cu un praf alb care se afla langa lipici.Dupa ce am verificat bine halba am constatat ca nu se observa ca fusese sparta, mergea si mecanismul pe care dorisem sa il studiez …Totusi, totul atana de un fir de ata: trebuia ca bunicilor sa nu le vina nimeni in vizita, pentru ca halba sa nu fie scoasa din vitrina iar portelanul sa se usuce cat mai bine…
Avusesem noroc.Timp de cateva luni halba nu a fost solicitata iar eu scapasem….
Intr-o zi l-am vazut pe Opa cu ea in mana in atelier.Ma trecuse un fior de-a lungul cloanei vertrebrale.
– Ce faci??
– Ai lasat cateva zone neacoperite, nu am vrea sa le zareasca Oma , nu?
– Nu, clar ca nu!! De cand ai remarcat?
– Eh, nu de multa vreme…Imi faceam curat la scule si am remarcat praful alb de langa cutie.Cum esti micut de inaltime cred ca ti-a fost greu sa il pui la loc si sa stergi in urma ta raftul.
– Si de unde stiai ca e halba?
– Ar trebui sa te vezi cu ce ochi privesti halba asta…Nu va stii nimeni ca s-a intamplat ceva cu ea, pot spune ca ai facut o treba buna cand ai reparat-o.
– Stii tu…
– Necazul asta are si o parte buna; am realizat ca inveti repede si imi calci pe urme.Ai reusit sa iti cultivi rabdarea si abilitatea de a repara lucruri marunte, fine…Oma nu va stii ca vedeta vitrinei ei a avut un “accident” nici cand o va sparge singura.Hai sa o punem la loc pentru a nu isca suspiciuni.
A ramas secretul nostru.Oma nu a sesizat niciodata ca frumoasa ei halba adusa de la Viena fusese facuta bucati….
Ultima data cand am vazut frumoasa halba, trona in vitrina unei matusi de-a mele….O “mostenise” ea de la bunici , dar poate pentru ca stia ca aceea halba nu va ajunge niciodata la mine , Opa mi-a daruit una de crisral, pe care o pastrez si astazi la loc de cinste.Nu este atat de sofisticata ca aceea , dar este frumoasa si stiu ca mi-a fost data/lasata cu drag.
Va veti intreba ce de ce am scris ditamai articolul lasandu-ma purtat de amintiri…. Pentru ca zilele astea a trebuit sa fac pe restauratorul la cererea mamei mele deoarece nebunul de Thomas (motanul, din ce in ce mai rasfatat) a dat niste chestii pe jos multiplicandu-le.Dar a cucerit inima celei cu care imparte apartamentul alaturi de Yorky , el nu a mai fost pedepsit cata vreme se stia ca exista cineva caruia ii place sa restaureze obiecte..
Dar desprenoile traznai ale celor trei blanosi ai mei voi scrie un alt articol, asa mai de veek end 😛
30
E bine de stiut cine se pricepe, cu drag si bucurie, la reparatii, restaurari.
Stiu ce inseamna sa ai rabdare,slefuind micron cu micron pietre si mai stiu ca oricita rabdare ai avea,daca nu-ti place…sanatate!
Daca tot lucram cu pietre,mai multi mi-au sugerat sa fac si bijuterii.Am cumparat monturi,lipiciuri speciale si…in primavara urmatoare m-am uitat in gradina din fata balconului meu sa vad daca nu cresc monturi si pietre…
Da, rabdarea este deosebit de necesara in acest domeniu 😛 Ai o multumire suflertasca cand ai reusit sa refaci un obiect care s-a stricat si pe care ai reusit sa il faci cum a fost ….
Cu bijuteriile e mai greu ca iti trebuie si imaginatie sa creezi ceva frumos si pe cat posibil unicat.Daca ai talent si la desen , este fantastic 😛
Din pacate , in gradina nu cresc singure 😛
Tu ai rabdare si de aceea poti face asa ceva.In plus iti place sa studiezi fiecare lucru in parte, cand il vezi il intorci pe toate partile, si esti incantat cand creezi din nimic ceva.
De ce nu te-ai dus la arheologie?? Ai fi fost bun 😛
Mi s-a propus sa merg pe un santier arheologic in Constanta….Propunerea a venit din partea fostei mele directoare din generala dar am refuzat spunand ca nu rezist la mare, nu imi place aerul si atmosfera de acolo….
Daca mi-ar fi oferit sa ma ia cu dansa la Sarmisegetusa sau altundeva prin Ardeal as fi mers cu draga inima !
E foarte frumoasa halba; inainte de a termina de citit povestea, ma gandeam ce-ar fi fost ,ca in loc de apa sa fi pus in ea …bere; sa fii gasit de bunici langa halba sparta si adormit.De-alungul anilor,de cand iti citesc povestirile,am vazut cate lucruri frumoase si interesante te-au invatat bunicii tai.
Nici chiar asa 😛
Am facut orice mi-a stat in putinta sa iau halae in mana , dar nu intrase in calculele mele sa o sparg 😛
Da, Bunicul meu mai exact , m-a invatat foarte multe, de fapt a pus temelia formarii mele ca om ..
Cu talc povestea !Ai avut niste bunici de toata isprava, mostenindu-le aptitudinile si cultivandu-le.E foarte gratioasa halba din cristal, sa o stapanesti sanatos si chiar de s-o sparge intr-o zi, are cine ce-i face !
Da Naica, am fost norocos sa ma stfel de bunici, iar halba sper sa nu se sparga fiind una din putinele lucruri care mi-au ramas de la ei .
Toate ispravile mele idin care ma salva bunicul meu aveau talc 😛
O poveste frumoasa din seria “amintiri din copilarie”. Imi face placere sa descopar de fiecare data cat de atasat ai fost de bunicii tai!
Initial nu prea am vrut sa povestesc despre copilaria mea pentru a nu fi considerat plictisitor.
Da eram atasat de Opa, cu care faceam tot ce imi trecea prin cap 😛
Frumoasa povestea halbei 🙂
Frumoasa si de apreciat la maxim atitudina bunicului tau. Mi-a placut povestea, imi place si halba de cristal. Pacat ca n-ai mostenit-o si pe cea restaurata 🙂
Si eu sunt tot ca tine. Adica imi place sa repar tot felul de lucruri, din cele care au suferit mici accidente. 🙂
Ma bucur ca ti-a placut povestea si mai ales sa te stiu migaloasa 😛
Da, bunicul meu mereu a facut in asa fel incat nazbatiile mele sa treaca neobservate 😛
Buna seara,
Imi place povestea dvs. de aceea indraznesc sa va intreb daca sunteti dispus sa reconditionati un bibelou fara valare materiala dar cu mare valoare sentimentala. Este un porcusor cam de 25 cm inaltime dintr-un maerial intre ceramica si plastic foarte casant si destul de usor (am strans cat de multe cioburi am putut) .
Astept raspunsul dvs.
Cu respect,
Buna ziua,
Foarte frumos articolul, cred ca am avut cu totii astfel de momente in viata si abia cand ajungem sa fim adulti intelegem si apreciem adevarata valoare a celor care au avut grija sa avem o copilarie frumoasa. Indraznesc si eu ca si unul dintre cei care v-au scris sa va cer ajutorul si sa va intreb daca ma puteti ajuta cu repararea unui ceainic din portelan,pe care il am mostenire de la matusa. Un membru al familiei a reusit sa ciobeasca fanta de scurgere a ceainicului. Din pacate nu mai am ciobul pentru ca as fi incercat sa il repar eu. Daca nu se poate sa ma ajutati ma puteti macar redirectiona catre cineva care se ocupa cu asa ceva?
Multumesc anticipat.