Coborand de pe domeniul Peles, dupa ce vizitasem cele doua minunate castele, Peles si Pelisor , minunandu-ma de frumusetile adapostite in ele dar tragand cu ochiul catre locul unde se afla Cabana de Vanatoare sau Foisorul, inaccesibila turistilor, m-am gandit sa fac un tur al orasului Sinaia.
Doream sa vad si eu ce gasise un principe german in aceasta localitate de a transformat-o intr-o “perla a coroanei” sale.
Poate ca altitudinea la care se afla orasul (intre 767 m si 1.055 m) , faptul ca este o zona impadurita aflata la poalele Bucegilor, sunt elemente care ii aminteau primului rege al Romaniei, Carol, de tinuturile natale din Baden-Württemberg,din sudul Germaniei.
Dinspre castel am dat peste o cadere de apa iar cateva sute de metri mai incolo se inalta Manastirea Sinaia, fondata de Spatarul Mihai Cantacuzino, in anul 1695 .Construita in stil brancovenesc , in ea a locuit un timp familia regala pana la finalizarea lucrarilor castelului Peles.Tot aici se odihneste Take Ionescu, prim-ministru al Roamniei in 1921.
M-am oprit pentru o clipa de reculegere.
Lasand in urma lacasul sfant , pasii mi-au fost atrasi de Cimitirul Eroilor Necunoscuti din Primul Razboi Mondial.Acest loc m-a fascinat.In el se gasesc crucile a 124 eroi din care 96 romani ( 20 de ofiteri si 25 de soldati identificati,respectiv 51 neidentificaţi), 15 soldati germani identificati aflati intr-o parcela separata, 12 maghiari (neidentificati) si un sarb.Ma uitam la acele cruci si ma gandeam la ce a folosit zbuciumul celor patru ani de Razboi, daca aceeasi tarana adaposteste osemintele fostilor combatanti?
Desi mi-as fi dorit sa fac mai multe foografii eram la limita cu cardul de memorie deoarece imi facusem de cap in Peles si Pelisor, atat in exteriorul cat si in interiorul celor doua bijuterii arhitectonice.
Plecand cu un nod in gat am ajuns si in minunatul Parc “Dimitrie Ghica”.Parcurgandu-i aleile frumoase ,imi imaginam cate povesti ascundeau acele banci de piatra.Aleile strajuite de lei din bronz iti ademeneau pasii spre fantani cochete si cladiri impresionante.
In partea nordica a parcului se afla Casino-ul, construit in 1912-1913, care avea sa faca celebra statiunea prin fluxul de oameni care aveau sa ii treaca pragul. Se spune ca cei care intrau pentru un joc de ruleta, jocuri de carti (baccara, braziliana), rummy, sah, table sau tintar, aruncau cate un banut in fantana arteziana din parc, pentru noroc.
Cei care veaneau cu “trenul de placere” aveau si un hotel de prima mana in care sa se cazeze: Hotelul Caraiman.
Acesta din urma a fost construit in 1881, si poate fi considerat unul din cele mai vechi hoteluri din tara.
Oare cate afaceri si decizii importante pentru tara nu s-au luat in eleganta cladire a Casinoului , si ce oaspeti de seama s-au cazat in Hotelul Caraiman.
Si astfel Sinaia , dintr-o asezare oarecare devine un punct de atractie pentru toata lumea.Nu exista boier sa nu aiba casa la Sinaia…De la Enescu si pana Cantacuzini, toti s-au straduit sa isi ridice vile sau cabane, transformand oraselul intr-o adevarata asezare cocheta , plina de farmec, o reala mina de aur.
30
E fain, tu explorezi locul unde a sfârșit dinastia, eu sper să vizitez locul de unde își trage rădăcinile…
Abia astept sa iti vad postarea si fotografiile de la castelul Siegnaringen 😛
Faci schimb de advertoriale? Am un blog cu retete culinare si as dori sa postez un advertorial la tine pe blog. Daca esti deacord astept un raspuns pe e-mail.
Depinde de site, de advertorial….
inca mai are farmec Sinaia daca vrei si stii sa il descoperi lucru pe care tu tocmai ce l-ai facut…
“trenul de placere” imi aminteste de schitele lui Cragiale si acele vremuri in care timpul iti lasa suficient “timp” ca sa-l traiesti…
incantatoare postarea ta Cartim! 🙂
Multumesc, Pandhora , ma bucur ca ti-a placut 😛
Sinia este un orasel deosebit de frumos care merita descoperit casa cu casa, strada cu strada …Chiar merita sa iti iei picioarele in spinaare si sa il traversezi, descoperi lucruri fascinante despre care ai citit sau vei citi, este ca o carte de istorie….
Frumos ! O statiune in care am fost ani de-a randul si pe care am indragit-o mult. Mi-a facut placere reintalnirea cu ea aici, la tine pe blog. Multumesc ! 🙂
Fooooarte frumoasa, merita vizitate in amanunt 😛
Incearca sa pronunti acel “Fooooarte” scris aici si vei descoperi ca MULT mai usor si firesc se pronunta “Foaaaarte”.
Nu a fost cu intentie 😛 si apoi cand am observat nu mi-a venit sa corectez.
Sinaia e plina de istorie si, cel mai important, de frumusete. Frumusete creata de natura ce-a fost darnica cu acele locuri si frumusete creata de catre oamenii care au iubit locurile si au lasat o amprenta a trecerii lor pe acolo prin elegantele constructii ridicate.
Am fost de cateva ori la Sinaia, in diverse etape ale vietii si intotdeauna mi s-a parut frumoasa: si vara, si primavara si iarna. Toamna inca n-am fost dar…timpul e inainte.
Stiu toate locurile despre care vorbesti. Hotelul Caraiman e tipic pentru perioada in care a fost construit (am stat in el de doua ori) iar cazinoul e o constructie superba. La fel parcul are o gratie desavarsita. Ca sa nu mai vorbesc despre castel.
Superba reintalnirea de azi cu Sinaia! Multumesc!
Din pacate cateva fotografii nu se “deschid”. N-am reusit sa le vad.
Happy Weekend in continuare iti doresc!
Ma bucur ca ti-a placut si ca ai avut ocazia sa treci prin Hotelul Caraiman si prin frumosul Casino 😛
La mine se deschisd toate imaginile , nu imi dau seama unde este hiba ca s-o repar….
Incearca sa re-accesezi articolul. Este posibil ca iarasi sa nu ti se deschida toate fotografiile, dar este improbabil sa-ti ramana nedeschise ACELEASI fotografii.
Cand eram eleva, aveam un unchi in Sinaia, asa ca mi-am petrecut acolo cateva vacante. Cred ca sunt aproape 20 de ani de cand n-am fost la Sinaia. Din pozele tale n-am dedus ca s-ar fi schimbat prea multe, totusi mi-a facut placere sa le vad!
Te invidiez ca ai avut un asemenea loc unde sa te desfasori in vacante, cred ca ai petrecutmomente de neuitat 😛
“Doream sa vad si eu ce gasise un principe german in aceasta localitate de a transformat-o intr-o “perla a coroanei” sale.”
Atunci cand a ales-o putea sa fi fost o toana de moment (incantat spre exemplu de zapada persistenta fara sa fie geruri prea mari), dar odata aleasa si incepute interventiile (constructiile, amenajarile…) nu-i nimic de mirare ca a fost transformata in “perla” (EXACT dupa cum descrii in finalul textului articolului): o localitate mica se “up-gradeaza” mult mai usor decat un mare oras, o aceeasi investitie (sau chiar mult mai mica) are efect (comparativ) mult mai mare.
“…in ea a locuit un timp familia regala pana la…”
Presupun ca intentionai sa scrii ca locuia IN VACANTE, nu ca acea manastire ar fi fost de fapt pt o vreme resedinta coroanei…
“…la ce a folosit zbuciumul celor patru ani de Razboi, daca aceeasi tarana adaposteste osemintele fostilor combatanti?”
Poate pt a stabili CINE sa fie proprietarul acelei tarani “adapostitoare”?
“…eram la limita cu cardul de memorie…”
E foarte costisitor un card de schimb (sau chiar cateva)? Esti mare amator de fotografiat, si priceput; nu-i pacat sa fii nevoit sa te opresti din lucru (mai ales la cate-o asemenea ocazie) din cauza lipsei suficientului spatiu de stocare?
“…un hotel de prima mana in care sa se cazeze: Hotelul Caraciman.”
Macar la numele proprii (care pe de o parte POT sa aiba forme neobisnuita, si pe de alta parte CONTEAZA daca sunt retinute sub forma gresita)…
SUPERBE pozele – iti multumesc pt ele. (Puteai sa le scrii si cate o “legenda”, pt uzul necunoscatorilor ca mine: CE reprezinta fiecare poza?)
Pentru printul german a fost o alegere de suflet si nu un moft.Sinaia seamna cu locul de unde provenea Carol I, localitatea Siegmaringendin sudul Germaniei, in regiunea Baden-Württemberg, iar faptul ca pelesul e cocotat unde a fost construit face asemarea si mai izbitoare.
Daca citesti cu atentie naratiunea vei vedea ca fotografiile se succed in ton cu firul epic al povestii.Si daca dai click pe fotografie ea se va deschida la o marime considerabil mai mare si vei putea citi titlul acesteia .
Cardurile de memoie au fost scumpe, acum s-au mai ieftinit .Al meu la data cand am facut fotografiile era de 2 Gb pentru ca mai mult nu suporta aparatul.La cel pe care il am in prezent, pot pune un card cu o capacitate de stocare pana la 16 Gb.Toate avantajele au si un mic neajuns, uneori daca cardul este prea mare downlodarea datelor poate sa tina foarte mult si poate afecta acumulatorul aparatului foto.
De obicei am doua aparate la mine, am avut ghinion acolo, unuia i se terminasera acumulatorii iar al doilea avea cardul limitat.
Ma bucur ca ti-au placut pozele , si multumesc pentru corectie.
Eu sunt berbec 😛