Diminetile la munte iti dau idei, mai ales cand in apropiere se gasesc locuri fascinante, pe care doresti sa le vizitezi de mult timp.

Pentru mine , unul din aceste locuri se gasea la Sinaia iar obiectivul era Castelul Peles.

Desi se afla la doar 45 km, orasul Sinaia, a fost ca o reduta, pentru care trebuia sa duci o adevarata batalie pentru a o cuceri.

Lipsa unei infrastructuri adecvate, sutele de masini care circulau bara la bara, au facut ca aceasta distanta mica sa fie parcursa in aproape trei ore.Inarmat cu o rabdare, trecand peste anumite impedimente (despre care voi vorbi mai incolo), am ajuns la Castelul Peles.

Ajuns in gradina castelului m-am surprins spunand: “Woaaaww”.Am ramas blocat, nu credeam ca exista in Romania un asemenea loc, aveam impresia ca sunt undeva pe un domeniu din Germania.Intr-un fel, ma miram cum supravietuise un asemenea colt de rai, perioadei ciumei rosii care se abatuse timp de 50 de ani asupra acestor meleaguri.

M-am simtit aruncat in alt veac printr-o masina invizibila a timpului.Asteptam, parca sa o vad plimbandu-se pe regina Maria insotita de Ferdinand, sau sa aud odraslele regale jucandu-se. Mi-l imaqinam pe batranul rege Carol, priinvindu-si castelul multumit, incercand sa vada cu ochii mintii ce ar mai putea adauga acestei superbe bijuterii arhitectectonice.

M-am plimbat plimbat prin frumoasa gradina a castelului minunandu-ma de frumusetea si rafinamentul acesteia,facand sute de fotografii.Mi se parea ca fiecare particica din acest loc trebuie imortalizata.

Dupa ce m-am plimbat prin gardina ce inconjura castelul, am hotarat ca a venit timpul sa intru in castel.Nici unul dintre cei cu care eram, nu au dorit sa vada castelul in interior ” Prea lung turul castelului. Ah, tu cu istoria si regii tai, du-te sa vezi, noi ne vom uita la pozele pe care le faci.”

M-am lipit de un grup de straini.Nu am scos nici un cuvant in romana, cautand sa scot cea mai buna si mai fluenta germana si engleza de care eram in stare.A tinut faza.Am primit ecusonul care imi permitea sa fac poze, mi s-a facut un instructaj care cuprindea propozitia “No flashes!”.

Am intrat in castel si am ramas surprins de ceea ce vedeam. Mi-am inchis gura sa nu intre vreo musca in ea, cautand sa nu arat prea entuziasmat de ceea ce vedeam, doar eram strain.

Splendida bijuterie a fost contruita intre 1875 si 1883.
Se spune ca regele Carol I ar fi innoptat la manastirea din Podul Neagului (dupa cum era cunoscuta la vremea respectiva Sinaia) iar peisajul salbatic si pitoresc l-a atras asa de mult incat a hotarat ca trebuie sa puna aici piatra de temelie a unui castel. Si astfel, in 1872 a cumparat terenul dupa care l-a angajat pe arhitectul german Wilhelm Doderer sa realizeze planurile constructiei. De aceea, din punctul de vedere al arhitecturii , elementele principale sunt specifice stilului neorenasterii germane.

De fapt, Pelesul a fost intr-o continua dezvoltare, forma actuala a constructiei fiind finalizata in 1914. Este vorba in special de cateva cladiri care au fost anexate, cum ar fi: Camerele Gardianului, Economatul, Foisorul (casa de vanatoare), Grajdurile Regale si Centrala Electrica. In tot acest timp au lucrat peste 300 de mesteri, adusi din toata lumea.

Castelul are 170 de incaperi, din care doar 10 sunt accesibile turistilor si adaposteste mai multe colectii valoroase de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobila, tapiserii, statuete, obiecte de ceramica, elemente de vesela din aur, argint si portelan, vitralii.

In interiorul castelului, accseul turistilor este permis in: Sala Maura, Salonul Florentin, Sala Coloanelor, Sala de Concerte, Sala Armelor, Sala de Consilii,Biblioteca, Cabinetul de lucru si Sufrageria.

Holul de la intrare are plafonul mobil din sticla, actionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual,vara putandu-se admira cerul.

Castelul adaposteste si un Apartament Imperial, care a fost special creat pentru imparatul Franz Josef al Austriei.

Interesant pentru Peles este faptul ca a fost primul castel in intregime electrificat iar fondurile utilizate la constructia acestuia, au fost private, strict ale familei regale.

Este impresionant ce se gaseste in castel, bunul gust si rafinamentul se impletesc intr-un mod armonios.Incercam sa refac o zi din viata celor care au trait acolo, fiecare ungher al diverselor incaperi a fost martorul unui eveniment care a marcat sau a schimbat cursul istoriei.

Din acel grup pestrit cu care am intrat eram doar doi care faceam fotografii: un olandez si cu mine. Sincer, va spun ca imi era o ciuda pe agregatul foto al aluia,facea niste chestii fara blitz , avea stabilizator de imagine, era un om fericit.

In holul impresionant al Pelesului. un japonez a facut o fotografie cu blitz, mie imi era clar ca daca nu fac cu “flashes” nu imi va iesi nici o poza, cand am vazut ca nimeni nu comenteaza la patannia asiaticului mi-am spus: “Aha, sunt strain, deci am voie!” si am inceput sesiunea foto cu blitz. Initial faceam pozele pesestache , apoi am prins tupeu si am dat inainte pe exponate, pe tot ce cuprindea. Din cand in cand, auzeam ghida de la grupul de turisti romani “No flashes, please” caruia ii zambeam raspunzand “Oh yes, sorry, my mistake”, cum se indeparta, paf , alt set de poze.

Si uite asa, unde nu erau supraveghetori vigilenti am facut poze fara dureri de cap, doar ca era o doamna acolo care parca ne urmarea pe cei care faceam poze. Ori de cate ori trecea pe langa mine si olandez spunea “No flashes!”, ca spre finalul vizitei, ii spuneam noi cand o vedeam “We don’t make flashes”, tipa ridica o spranceana si trecea mai departe.Se crease o solidaritate intre mine si celalalt foto-amator.

Vizita la castel merita fiecare banut, 25 ron intrarea si 35 ron fotografiatul.Singurul disconfort este acela ca nu poti sta sa admiri ce doresti , ca esti manat de la spate . Un tur extins se face in 20 de minute, deci nu lasa loc admiratilor, trebuie sa casti ochii mari si sa bagi la cutie repede.

Ghizii nu sunt tocmai bine pegatiti, au o caseta pe care o repeta. Daca pui o intrebare se incurca si habar n-au sa dea explicatii, cred ca m-au injurat vreo doi pe acolo, dar nu m-am  putut stapani…

Mi-au placut foarte mult statuile din gradina Pelesului,semanau foarte mult cu ce vazusem la Sans Souci, cam acelasi stil.Nu degeaba arhitectii au fost germani.

Cat despre interior, am simtit un teribil disconfort ca nu am reusit sa ma desfasor in Sala Armelor sau ca nu m-am putut desfata citind macar, titlurile din Bibloiteca,ca nu am vazut usa secreta aflata in spatele unuia din rafturille bibliotecii din aceasta camera, in general, ca nu am reusit sa casc gura cat as fi vrut la fiecare exponat in parte. Ce m-a suparat si mai tare a fost faptul ca din cauza grabei, unele fotografii nu au iesit asa cum doream (au iesit strambe, focalizate aiurea sau intunecate).

Ma bucur ca am reusit sa vizitez resedinta regala, si sa fac aceste poze. Acolo unde pozele sunt intunecate inseamna ca imi sufla in ceafa tanti cu “No flashes”, dar se poate spune ca unele sunt , poate, in exclusivitate, deoarece turul  extins include si unele camere care tin de spatiul privat al Familiei Regale.

Daca Castelul Bran imi place pentru aerul sau pitoresc, intrebat fiind daca mi-ar place sa locuiesc intr-un asemenea loc, precum Pelesul, am raspuns foarte sincer : “Cred ca m-as  putea obisnui”.

Castelul Peles este considerat unul dintre cele mai frumoase castele ale Europei, situandu-se pe locul sase in topul efectuat de site-ul Boston All, fiind si cel mai votat castel de pe site-ul Best Tourism iar in tara, este al doilea cel mai vizitat castel, fiind intrecut de pitorescul Bran.

Si totusi daca Castelul Peles nu va fi restaurat, aceasta bijuterie risca sa dispara.In interior castelul este 70% (sau mai mult ) imbracat in lemn sculptat.Acest lemn a fost atacat de o ciuperca care il distruge, actiunea ei fiind vizibila doar in timp. Din cate stiu, intre anii ’75-’85 s-a lucrat la restaurarea castelului, atat pentru distrugerea acestei ciuperci, cat si pentru inlocuirea structurii de rezistenta din holul de onoare si din sufrageria de la parter . Solutia cu care lemnul trebuia tratat era foarte scumpa, iar in cativa ani proiectul a fost abandonat din lipsa de fonduri.

In ultimii 20 de ani , nu s-a facut nimic, ciuperca fiind lasata in actiune.Statul roman abia are bani pentru intretinerea castelului desi prin memorandul semnat de reprezentantii Casei Regale si ai guvernului, Pelesul si Palatului Foisor vor ramane “in perpetuitate”, ca muzeu, statului roman.

Sa speram ca cele doua parti vor cadea la intelegere, pentru salvarea acestui monument unic in Europa, macar pentru o cauza nobila, Republica si Monarhia, ar putea semna un pact, deoarece singura avere reala a unui popor este istoria sa.

Cateva poze,pentru clatirea ochilor 😛 restul le puteti vedea accesand PelesCastle

Enjoy it !!! 😛

PS. Ma intreb , cum au scapat aceste minunatii de mania proletara?