class=”aligncenterIeri pe cand hoinaream printre bloguri am dat peste un articol al unui om care avea catelusa bolnava, Maia , prima catelusa blogger si am citit comments-urile aparute pe marginea articolului.

Erau pareri pro si cotra. Nimic neobisnuit pana aici.

Si totusi..

De ce unii oameni se considera stapani pe scala evolutiei ? Ce ne da noua dreptul de a ne judeca ca fiind o specie superioara, cand noi am adus Planeta in pragul disparitiei?

Ipoteza de lucru :
Om si caine.

Intrebare:
Ce sunt ei ?

Raspunsul meu:
Fiinte.

Daca am posibilitatea sa ajut un caine ,care intamplator este al meu, sa n-o fac ?
Daca am posibilitatea sa ajut un om , este de la sine inteles ca il ajut , nu?
Dar, daca am posibilitatea sa ajut un om care sufera din pricina faptului ca are un catel la care tine ca la ochii din cap, sa raman insensibil si sa aplic filosofia nonactiunii si nonimplicarii, sau sa ajut si sa fac un bine la patrat ?

Este chiar atat de deplasat, gestul celor care am incercat sa ajutam un om si pe catelul acestuia ?

Suntem chiar atat de ciudati ?

Se pare ca pentru unii, da.

Nu am sa inteleg niciodata pe aceia care considera ca un caine se tine doar afara pentru paza si ii considera “ciudati” pe aceia care considera un catel , o pisica ca un membru al famiiei.

Nu sunt de acord nici cu aceia care isi impopotoneaza animalele de companie cu critale sau pietre pretioase.

Ceea ce stiu eu tine de responsabilitate.

Stiu ,ca in momentul cand am decis sa imi iau un caine de apartament, o pisica sau un crocodil, sunt responsabil de sanatatea lui, de hrana lui , de confortul lui. Sunt dator sa ii asigur toate acestea, dupa cum inainte de a-mi planui viata alaturi de cineva, ma asigur ca putem convietui impreuna si ca la aparitia unui copil, voi fi capabil sa ma asigur ca acesta va avea tot ceea ce ii este necear unui trai decent.

Poate comparatia este fortata dar am vrut sa fie fortata , pentru ca responsabilitatea trebuie sa ne urmareasca in toate actiunile noastre.

Ma ingrozeste faptul ca unii oamenii pot fi atat de optuzi.

Oare ghetarii care se topesc, ursii polari care vor dispare, nu sunt tot responsabilitatea noastra ?

Sau atata timp cat nu ma afecteaza in mod direct , nu imi pasa?

Chiar asa am ajuns?

Umanitatea si tot ce presupune ea, s-au dus de rapa si a ramas doar materialismul?

Prietenie, intelegere, binele, ajutor sunt doar concepte invechite si abstracte?

Decat sa ajung asa, mai bine raman pe vecie un ciudat.

P.S. Stiu ca acest articol va da nastere la controverse , dar nu cred ca imi pasa de ele , cel putin la ora cand scriu.

Image and video hosting by TinyPic
photo preluat de pe zoomingroomin.com