Pentru majoritatea lumii, 16 Decembrie reprezinta o zi ca oricare alta, dar nu pentru timisoreni.Poate pare perimat dar in 16 Decembrie , acum 25 de ani, aici s-a strigat pentru prima data “Jos comunismul!!” iar in 17 Decembrie au murit peste 70 de oameni, multi dintre ei pe treptele Catedralei Mitropolitane…
Cine a inchis portile lacasului sfant unde se puteau adaposti cei aflati pe treptele acesteia se stie dar nu se spune….
Spre rusinea mea timp de 4-5 ani nu am mai participat la comemoraile acestor zile.Aveam mustrari de constinta, am simtit nevoia interioara de a capta din nou pulsul strazii in aceste zile speciale ale lui Decembrie, de a-i cinsti pe eroi la un sfert de secol de la disparatie.
Cand am ajuns la casa de unde a inceput totul cineva mi-a legat o bentita tricolora in jurul bratului exact ca acum 25 de ani. Atunci ma transforma in tinta, acum in revolutionar,dar emotia a fost mai mare dupa un sfert de veac, decat atunci cand eram cu adevarat in pericol.Poate pentru ca ajunsesem mai intelept si imi dadeam seama de semnificatii.Cu ani in urma nu imi pasa de aceste lucruri, doream doar sa fiu liber, nu ma gandeam la repercursiuni…
S-au impartit candele si lumanari aprinse si inarmati cu ele oamenii prezenti s-au incolonat si au inceput procesiunea catre Catedrala Mitropolitana.Avand de manevrat aparat foto si vazand concurenta pe care o aveam (fotografiam evenimentul cot la cot cu reporteri profesionisti trimisi de ziare si televiziuni), mi-am donat candela unui copil ce participa la comerorare impreuna cu bunicul sau.
Ajungand in dreptul Catedralei am ramas surprins.Oameni de toate varstele ocupau treptele acesteia iar multimea ocupa si soseaua oprind ciculatia masinilor in zona.Nu mai vazusem atata lume impinsa de acelas ideal de pe vremea cand eram student si nu ratam nici o manifestatie in care sa imi pot manifesta dezacordul si nemultumirea fata de Iliescu si cei asemeni lui din cauza carora ratasem startul pentru democratie iar gestul celor invaluiti de moarte prea devreme facea ca totul sa para stupid si inutil.
Daca atunci s-a strigat “Jos Comunismul!” acum s-a auzit intr-un glas “Jos comunistii!”.Stegurile cu stema decupata fluturau in bataia vantului….Am fost napadit de sentimente pe care le credeam disparute….Entuziasm, durere, revolta, iubire, mandrie, toate se amestecasera creand un amalgam de simtiri ce cu greu poate fi descris.
La un moment dat la nici trei metri de mine a aparut presedintele ales al tarii.Nu am stiut ca Iohannis va fi pezent la ceremonie.Am fost luat prin surprindere si am realizat deodata ce inseamna sa fii un fotograf profesionist.Trabuie sa gandesti cu trei mutari inainte , sa ai idei pentru un cadru bun, sa te bati pentru un loc , un unghi in care sa apesi pe declasansator pentru a obtine o imagine…
Am urcat trepte , am sarit peste boscheti cu o rapiditate de care nu am fost constient ca o posed.Ma simteam viu, imboldit de motivatie, de bucurie, faceam ce imi placea…In acest timp, presedintele Iohannis dadea mana cu oamenii, dupa ce a aprins o lumanare in Catedrala si a depus o coroana de flori, se oprea si vorbea cu lumea, dadea autografe si facea poze, putin a lipsit sa nu fie luat pe sus de multimea care aplauda si striga “Sasul!”.
La o ora dupa discursul sau pentru timisoreni au fost aprinse candele dispuse in forma unei mari cruci luminoase pentru cei deveniti sfinti si eroi fara voia lor.
Imortalizand cat mai mult din aceste clipe de viata nu am putut sa nu cuget la ceea ce auzisem pe un post Tv “..in data de 21 Decembrie cand avea sa inceapa Revolutia Romana”…
Bine si atunci din 15 Decembrie a cui revolutie a fost? A tatarilor, a ungurilor sau a cui? Iar suntem marginalizati? Mortii din 17 Decembrie si din zilele urmatiare ai cui sunt? Sau noi facem parte din alta tara??Ceausescu, Iliescu si chiar Basescu nu au prea trecu prin acest stiind ca daca au facut magarii vor fi taxati….Nu spun ca sutem mai breji, dar cand nu mai putem avem grija sa ne facem auziti.
Traind intr-un oras cosmopolit ne face sa fim mai toleranti dar prosti…Intelegem natiile cu care am impartit bune si rele de-a lungul timpului.Nu ne deranjeaza daca in mod obisnuit suntem omisi de la meteo sau de catre politicieni dar ne deranjeaza cand ni se confisca istoria si meritele.
PS.S-au mai jucat cu cuvintele:
30
Faptul că scânteia a inceput la Timişoara e un fapt istoric deja şi doar pentru ca Revolutia a fost la unison, in 21-22 in toată tara, i-a pus granite la dată. Cand am iesit in strada pe 21, am iesit pentru ca stiam de la Europa libera ca tributul era deja plătit de timişoreni. Uneori oamenii folosesc şabloane în vorbire şi asta nu e tocmai corect. Revoluţia a început pe 16 decembrie, e data reală şi adevărată, iar 70 de morti e un numar mare fata de ciudateniile ce au umbrit miscarea asta, credeam noi spontană. Tu m-ai ajutat putin sa vad lucrurile altfel. Eu nici acum, după 25 de ani, nu pot vorbi despre acele zile, pentru ca timp de două zile am trait extazul şi adrenalină pura, speranta la cote nemaintâlnite niciodată de atunci, bucurie şi emoţie desăvârşită şi apoi frica, teroarea, spaima, coşmarurile ce m-au insoţit ani de zile. Acele 2 zile m-au schimbat interior, dar am realizat mult mai tarziu ca eram necoapta mental şi fizic pentru o astfel de experienta. Si asa erau şi soldatii care mi-au murit sub ochi, şi cu care impărtisem o bucata de paine. Nimic din ce a urmat, in acesti 25 de ani, nu mi s-a mai părut infricoşător. Atinsesem apogeul, prin sangele scurs pe adidasii bărbatului de langa mine, din capul unui biet copil soldat. Multe as spune, dar mi se pare nedemn de mine subiectul, e demn doar de cei care acum sunt doar in rugaciunile noastre. Eu am avut noroc doar sa vad suieratul gloantelor, ei ..nu.
Nici mie nu mi-a mai fost frica de nimic de atunci doar ca am trait sentimentele invers decat tine: mai intai mi-a fost teama , apoi am trait inversunarea si dornta, credinta ca voi putea fi liber macar pentru cateva zile iar din 20 am trait o bucurie nemaintalnita…Suna atat de bine “Timisoara , oras liber” ca nu imi mai pasa de nimic.
Solidaritatea din strada din acele zile nu o voi mai intalni niciodata…
Mai tii minte cum treceau tancurile peste noi, cum trageau , nenorocitii?
Ideea e ca nici azi nu stim pe cine sa acuzam …Ai dreptate in legatura cu solidaritatea care a fost atunci.
“Pacat de sangele varsat!”