In ziua de 16 Decembrie 1989, ajuns din nou in fata locuintei pastorului Laszlo Tokes unde multimea vazuta cu o zi in urma, se dublase, erau in jur de 200 -250 de persoane.Era in jurul orei 16-17.

Intre timp imi facusem temele de casa, aflasem cine este Tokes, ce facuse si de ce “trebuia” sa dispara.In timpul zilei, acesta fusese subiectul principal al tuturor, sau al majoritatii discutilor pe care le auzisem la job, in tramvaie sau pe strada.

Stateam si ma uitam la oamenii din jurul meu, ascultam ce se discuta.Erau tot felul de oameni acolo:tineri, batrani, oameni in puterea varstei, intellectuali, muncitori.
Am ramas surprins cand am vazut niste doamne in varsta, mi-am dat seama ca erau enoriase, venind si impatind cani cu ceai.Am mai vazut oameni aducand mancare pastorului, se aflase ca nu mai avea salariu de mai bine de o luna.

In fata casei se vedeau cioburi de sticla, cu o zi inainte, nu avusese sticla la geamuri, i se pusese sticla la ferestre.

Lumea nu mai pleca cum o facuse cu o zi inainte ,ci statea acolo, oamenii nu paraseau locul, ci se adunau, se lipeau de grupuletele deja existente.

La un moment dat, cineva a strigat “Jos Ceausescu !”iar multimea a inceput sa scandeze “Libertate! Libertate!”.La cateva minute dupa aceste scandari, pastorul a iesit la geam si ni s-a adresat , rugandu-ne sa nu-i ingreunam situatia, ca sotia lui era bolnava, practic facea apel la calm.

Circulau zvonuri ca in casa erau securisti, stiu ca au intrat doua- trei persoane in casa sa vada ce si cum.

Urmaream reactiile oamenilor, multi fumau, altii discutau aprins, multi pareau transfigurati ca si cum simteau ce avea sa urmeze.

Lumea a inceput sa se infierbante si s-au oprit tramvaiele, miscarea pro-Tokes incepea sa se transforme intr-o revolta anticomunista.

Cineva, de pe scara unuia din tramvaiele oprite a strigat “Jos comunismul!”.

Fara sa imi dau seama l-am urmat, am strigat la randul meu.

Dintr-o data , parca m-am simtit eliberat, imi dadeam seama ca incepea sa imi faca placere sa strig acest lucru.In mod paradoxal, ma simteam bine, aveam aceeasi senzatie ca atunci cand te bucuri pentru ceva.Nu mai simtisem ceva asemanator pana in aceea clipa.

Mi-am dat seama ca prin acel strigat ma schimbasem, devenisem altceva, era poate primul meu pas spre propria-mi libertate.

De undeva din spatele eu a inceput sa se auda “Desteapta-te romane”, la inceput mai slab, apoi din ce in ce mai puternic.

Se zvonea ca Piata Maria urma sa fie blocata de Securitate.La auzul acestui zvon si la vederea unor masini negre, multimea a inceput sa se miste, formand o coloana, spre Caminele Studentesti.

Eu am plecat atunci dar am aflat ulterior ca studentii au fost inchisi in Camine, au sarit pe geam pentru a se alatura mmanifestatiilor. Multimea de oameni a ajuns in fata Consilului Judetean scandand “Vrem mancare!Vrem caldura!”. Au venit cateva masini de pompieri ca sa ii disperseze.

In aceea noapte a aparut si aceea lozinca “Romani veniti cu noi!” care era adresata celor care ieseau din schimbul doi, de la fabricile mari din oras.

Astazi, 16 Decembrie 2009, au fost aprinse 150 de lumanari in Piata Operei.

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic