Au trecut 23 de ani de cand spiritul Libertatii ce a caracterizat mereu acest colt de tara, a fost aprins si materializat pe orasul de pe Bega.
Au trecut 23 de ani de cand timisorenii au strigat: “Azi in Timisoara, maine in toata tara!!”
Locul de unde a inceput totul…
Strada…
Casa..
Grupuri mari de oameni stateau si in jurul monumentului “Sfiintei Maria”, loc cu semnificatie istorica pentru oras fara sa isi puna problema ca in acele momente, la randul lor scriau o pagina din istoria acestei tari….
Legenda spune ca, in aceasta locatie, a fost ars pe rug Gheorghe Doja.
Masa de oameni s-a inderptat spre Centrul orasului,in complexul studentesc,la Universitate, cartierul Giroc, si celelante cartiere ale orasului, iar randurile manifestatiilor se ingrosa pe masura ce inaintau pe strazi….Dupa ce au fost risipiti de nenumarate ori, timp de o saptamana s-au regrupat mereu si nu au cedat…
Pe treptele unei Catedrale care nu-si decshidea portile, au murit tineri ce abia trecusera de copilarie, oameni in toata firea, femei , barbati….Nu a contat, s-a tras fara discernamant….
Multi ne-am gasit scaparea in Parcul Central…
Altii, care veneau spre Centru dinspre Podul Decebal, au fost secerati de gloante.
Cand au iesit si studentii din camine, si de la Universitate, mana de oameni care incepsera spontan o revolta, Revolutia, miscarea, evnimentele, sau cum doriti sa le numim, s-au alaturat muncitorilor din toate fabricile din oras…..
Cu totii s-au indreptat spre Piata Operei, si au ocupat-o.Nu exista loc nici sa arunci un pai…..
De acolo, din balconul acestei cladiri devenita simbol, s-a vorbit multimii si a fost creeat primul manifest care cerea libertatiile de care ne bucuram astazi: liberatatea presei,vot liber exprimat, deschiderea frontierelor….
O delegatie a timisorenilor s-a deplasat spre aceasta cladire, acum sediul Prefecturii.Acolo s-a dorit negocierea libertatii noastre de catre Dascalescu,si tot in aceasta cladire, i-a venit generalului Stanculescu ingenioasa idee a piciorului in gips…
Au trecut 23 de ani de cand stema de pe drapel a fost decupata lasand un gol circular….Golul acela nu s-a umplut si nici nu se va umple prea curand.
Cererile de atunci par naive astazi.Dar cum am reactiona, daca nu le-am mai avea? Daca nu am putea spune ceea ce gandim, daca nu am avea 130 de canale la televizoare, daca nu putea utiliza internetul, daca ni s-ar lua dreptul la vot, si daca nu am mai putea calatorii??
Inchideti ochii si imaginati-va!!!
(sursa)
Pomul Libertatii a implinit 22 de ani…
…iar Piata Operei se numeste astazi, Piata Victoriei.
Pe multe starzi din Timisoara intalnesc acest desen.Vazandu-l, imi dau seama ca nu am voie sa uit acele zile….
PS.Articolul se adreseaza si celor doua rubrici drage mie dar de la care am absentat in ultimul timp:Happy Weekend si Life in Pictures.
30
Mi-as dori ca istoria sa se repete, excluzand persoanele pierdute.
Meritam ceva mai bun.
Este foarte adevarat ca meritam altceva !!!Macar startul sa il refacem…
Si eu as dori sa retraiesc acele momente si sa fiu inarmat cu un aparat foto digital ca sa pot surpride si reda posteritatii ceea ce am trait atunci…..
Sunt attat de putine marturii pe pelicla din Timisoara…
Ce poze frumoase. Mi le-am inchipuit cu multimi de oameni suparati si violenti si nu-mi place … mai bine le las asa! 😀
Happy weekend!
Din aceea perioada am doar un manifest , nu am nici marturie. fotografica…
M-am rezumat la prezentarea unor zona fierbinti din aceea perioade , asa cum sunt ele astazi…
Faptul ca am trait acele zile ,ma face sa vad fiecare loc din Timisoara cu alti ochi si sa imi pretuiesc mai mult orasul…
Am invatat sa nu uit nimic,pentru ca am reqalizat ca memo ria concetatenilor mei din tara e scirta.Poate din aceasta cauza in fiecare an pe acest bllog veti gasi in perioada 15-22 Decembrie veti gasi cate o postare despre acest eveniment care a jucat un rol major in modelarea personalitatii mele….
Emotionanta aducere aminte. Nu stiu ce sa mai zic…mi-au dat lacrimile. Ai dreptate, acolo a fost scanteia.
Pomul sau copacul Libertatii creste frumos. Sper ca si Libertatea noastra sa fie la fel.
O zi de duminica cat mai placuta iti doresc!
Scanteia …da, a fost aici + o saptamana de asediu , daca nu reuseam azi aveam soata Cartaginei…..
Pomul Libertatii creste frumos , intr-un timp, cand era firav a fost pazit de gardieni…
Mai multe despre acest pom poti citi in postarea Pomul Libertatii
Pe vremea aceea ascultam înmărmurită la teleconferinţă (nu spun unde) ce se întâmplă la Timişoara şi-ţi spun drept că-mi era frică. Mă bucuram, îi respectam pe cei care “au îndrăznit să…” şi-mi doream să se trezească şi Bucureşti-ul. Restul, îl cunoaştem….
off topic
impresionată de modul exemplar în care te-ai comportat sub anestezie, îţi ofer
http://anastasiaanestis.blogspot.ro/2012/12/blog-of-year.html
cu plecăciuni…! 🙂
O duminică cât mai frumoasă!
Din pacate nici astazi nu stim ce s-a intamplat atunci…
Multumesc pentru premiu , chiar nu ma asteptam, sper ca mi l-ai acordat nu doar pentru ca am fost cuminte la operatie 😛
Eh, parcă nici n-a fost la cât de uitate au făcut politicienii acele zile. A ieșit cam pe dos față de așteptările noastre
Adevarat Tury, chiar ca a iesit altfel decat trebuie. Poloticienii nu au de ce sa isi aminteasca aceste fapte, ii preocupa mai mult ciolanul ….
Ma intreb ce mai simt romanii acum, dupa 23 de ani, daca sunt constienti ce fapt istoric decisiv s-a intamplat atunci si daca isi mai cinstesc eroii?
Cred ca au uitat importanta momentului.
Cu binele te obisnuiesti mai repede si tinzi sa uiti trecutul.
Sunt putini cei care sunt constienti de ce s-a intamplat in acele zile.Eroii sunt plansi doar de rude.
deja vorbim de un sfert de secol …
Da…nu imi dau seama cum a zburat timpul…
Foarte adevarat ,intr-adevar cine a fost acolo atunci nu va putea uita nicodata ceea ce a vazut si trait( eu de ex.si majoritatea din generatia noastra).
Poate din aceasta cauza scriu in fiecare an cate ceva despre acea perioada….
In fiecare an ne aducem aminte de acele zile,dar cam atat….multe sacrificii umane si materiale, in zadar.
Din pacate , anul asta nu am auzit mai nimic despre ceea ce s-a petrecut la Timisoara….Vom auzi maine despre Bucuresti….Timisoara , ca de obisei, este uitata…..
Imi amintesc in fiecare zi de prietenul meu si de un coleg de servici de-a lui nevasta-mea,ucisi atunci.
Si-au pus pieptul in calea gloantelor ca sa apere… acum ne punem intrebarea:CE?
Puteam sa fiu si eu si inca multi altii.
Am avut noroc.
Am avut noroc?
As avea atitea sa spun,dar …
Ma gindesc la ei ( la toti ,din toata tara) in fiecare zi si ma inclin cu respect!
Si pe langa mine au trecut gloante, nu stiu daca am fost norocos, cert este ca am crezut ca va fi bine.Chiar am crezut in idealuri…Din pacate toate s-au risipit cu aparitia lozincii : ” Iliescu!” iae mai tarziu cu jalnicul spectocol vazut pe bucati din dtudioul IV al televiziunii….
Peste tot se vorbeste si se bate moneda pe drepturi.
Drepturile lor,a celor care au murit nu sint?
Ei n-aveau dreptul sa calatoreasca,sa danseze sa se imbete,sa vada Scorpions la Cluj sau Metalica sau…,
Ei n-aveau dreptul sa blogareasca,sa faca poze digitale,sa se dea cu masini sau sa faca cumparaturi in supermarketuri?
Ar trebui pastrata memoria lor pe fiecare strada,in fiecare oras.Fiecare supermarket sau autostrada sa le omagieze jertfa.
Scuze,m-am ambalat!
Daca te-ai ambalat inseamna ca iti pasa….Suntem din ce in ce mai putini aceia care isi aduc aminte si carora le pasa….Din pacate.
Asa ar trebui, din pacate au cazut in negura uitarii….
Poate ne-am vazut atunci in Piata Operei dar nu ne stiam!
Mi-am schimbat “cuibul”, cartim. Poate notezi noua adresa.
Craciun fericit!
Multumesc. La fel si tie 😛
Cu siguranta ne-am vazut…cata lume am intalnit acolo atunci, oameni pe care nu ii vazusem de ani buni…am avut un profund sentiment de unitate….
Tot respectul pentru cei ”liberi” la Timisoara si apoi la Bucuresti !nu vom putea simti ,daca n-am trait clipele…
Erau momente paradoxale, bucurie, nesiguranta , teama si speranta…Iar cand ne-am declarat “oras liber” ne-am simtit decstusati, ca si cum ni se luase o greutate de pe suflet.
A fost o ecperienta unca care te-a facut sa vezi lumea cu alti ochi si sa pretuiesti mai mult viata si ceea ce iti ofera aceasta.
Te-a facut sa iti reconsideri prioritatiile…
imi amintesc ca ascultam la “Europa Libera” ce se intampla la Timisoara si aveam pielea ca de gaina…cred ca de atunci am o slabiciune pentru timisoreni si pentru Timisoara…sper sa revin in orasul tau 🙂
eu am pastrat prima editie di ziarul “Libertatea” pe care l-am impartit…era primul ziar liber…
m-a emotionat articolul tau…
Multumesc, acesta nu descrie evenimentele vaute si traite de mine , sunt 7 articole in care am redat tot ce am facut , ce am trait, si atmosfera era la Timisoara in acele zile….Au fost scrise la 20 de ani dupa ce s-au intamplat dar am redat aproape tot ce am trait atunci….
Iti dai seama cand am auzit sintagma “Primul oras liber..” a fost ceva euforic…nu am mai trait un moment ca acela.
Sarbatori faine si pastreaza revolta vie 🙂
Multam , este cea mai cool urare care mi s-a facut 😛
Omagiu oamenilor sacrificati la evenimentele din decembrie ’89… RIP!