In ziua de 19 decembrie 1989 ,dupa ce m-am despartiiti de prietenii cu care am cutreierat orasul cu o noapte inainte, la ora 8 .30 am ajuns la job. Din tramvai remarcasem o schimbare in modalitatea de aliniere a dispozitivelor militare.
In oras plouase, aerul era o ciudata combinatie intre fum si umezeala.
Dormisem doar cateva ore, resimteam oboseala, mai mult psihica, a zilei precedente.Seful meu ma privea curios, avea o placere sadica sa se joace de-a autoritatea cu mine.Fiind cel mai nou si mai tanar angajat acolo, cred ca eram noua lui jucarie. Ce nu stia el, era ca aveam un dispret pentru tot ce insemna autoritate, iar el era prea limitat ca sa sesizeze tonul meu, usor ironic, sau nu concepea ca putea fi ridculizat de un tanar.Ca majoritata, celor ajunsi in posturi de conducere, era adeptul unui sistem pe cale de disparatie, iar modul meu rebel si nonconformist ii inspira nesiguranta si disconfort.Se simtea impovarat ca I se trimisese pe cap un astfel de exemplar.
“Cum e in oras?” “Pai, cum sa fie sefu’? Dumneavoastra, nu ati vazut cum este ? Sau vreti confirmarea de la mine?””Te intreb, ca eu nu am plecat de doua zile de aici.””Pai , de ce?” “Mi-e frica, plus ca am primit ordin de la Director sa fiu pe faza la orice ora…Gata cu trancaneala, vreau sa stiu sitiatia tuturor cimiterelor din oras””Voi da telefon.”” Te vei duce la toate, m-ai inteles?””Nu prea, dar sa vad ce pot face.”
O colega m-a intampinat , spunanu-mi “Telefon, cred ca e mama ta”. Intr-adevar ea era.Mi-a spus “Ce s-a intamplat la Catedrala, mama? Cand am trecut cu tramvaiul prin fata ei, pe la 5.30 , treptele erau pline de sange , totul era rosu!””Lasa ca vorbim acasa , oricum nu am idee despre ce vorbesti” “Dar tu nu ai vazut?” “A plouat, mama” dupa care cred ca a inteles ca nu puteam vorbi.Auzisem din nou , acel sunet care imi sppunea ca convorbirea fusese ascultata.
Cu o seara inainte impuscaturile veneau de acolo , de asta eram sigur.Deci din nou soarta intervenise pentru mine, eu cu prietenii mei vroiam sa ajungem la Catedrala, cu o seara inainte, doar tancurile ne-au oprit.
Colega care imi spusese de telefon, venise la mine si se aplecase spre mine spunand pe un ton soptit “ Stiu ca nu puteai sta acasa zilele astea. Poate ai o informatie pentru Alina. Fratele ei….”” Ce e cu el?” “A plecat de doua zile…Tu esti copil descurcaret, poate aflii ceva…””Da sigur, doar sa vorbesc cu ea.”
M-am dus la colega mea Alina “Alinus, cand a plecat Alin in oras” “Duminica, dupa masa, nu l-am vaut de atunci. Poti sa afli ceva?””Voi incerca, insa trebuie sa intelegi ca daca nu a fost arestat, atunci in cel mai rau caz a e la spital ranit, sau mort’ Alina a inceput sa planga. “Alina am sa incerc sa aflu ceva despre fratele tau, iti promit .”
Am luat legatura cu toate cimitirile , la unele la care am fost , in Rusu Sireanau si in Lipovei muncitorii mi-au spus”Stii noi credem ca in unele parcele au fost facute gropi commune.” “Duceti-ma acolo.” Am fost la locurile mentionate se vedea pamant proaspat, nu puteau pune oamenii sa sape, cu atat mai mult cu cat stiam ca mai erau altii, mult mai vigilenti care doreau sa vada daca Ii s-a descoperit sau nu, secrertul. Daca la Rusu Sirianu aveam indoieli , la cimitirul din Lipozvei aveai convingerea ca se facue ceva necurat.Toti se purtau ciudat….
Intuittia mea avea sa se confirme peste 3-4 zile.
La Rusu Sirianu intalnisem din nou familia Lungu, a fetitei ucise..iar m-au dat peste cap, dar am stat cu ei si i-am ascultat, doamna vorbea , tatal era prea distrus. Plecasera la plimbare intr-o frumoasa zi de dumica, si le-a fost omorat copilul, era mai mult decat durere , era disperare…
M-am dus la Spitalul Judetean, obiectiv pazit de paza dubla, m-am legitimat si am cerut cu o asistenta pe nume Corina “Nu poti intra ! Astia te impusca!” Bine, tu spune-mi depre cati morti sunt si daca intre ei ai remarcat o fetita de doi ani?” “Au fost in jur de 100 de decedati, multi au disparut, de ieri seara pana azi dimineata…Da este o fetita adusa de doua zile.” Daca e bruneta cu codite , ea este. Spune-mi ai vazut vreun baietel de 14 ani , blondut , imbracat in blugi?””Nu am vazut un astfel de baietel.Nu cred ca a fost pe aici.”
Ii dadusem telefon administratorului din Rusu Sirianu, sa-I comunic ce am aflat despre Cristina, sa spuna parintilor.
Am fost la job unde i-am spus Alinei despre fratele sau. I-am dat o sugestie, sa il caute pe la prieteni.
Am plecat spre Centru sa vad ce se mai intamplase.Vitrinele erau puse la loc si se aducea marfa, acolo unde aceasta fusese furata sau distrusa.
Ceea ce era interesant era modul in care fusesera dispusi soldatii.Erau aliniati pe un rand de la un colt la celalant al strazii, iar daca te uitai la figurile lor aveau mutrele unor oameni drogati cu ochii sticlosi , parca absenti , avand in vedere situatia. Sau poate erau sper- surmenati. In acel moment pentru mine , ei constituiau dusmanii.Am privit spre Catedrala si mi-am adus aminte de telefonul mamei mele.Cazusera tineri acolo, daca ajungeam cu o zi inainte acolo , cine stie cum eram ( sau nu mai eram) , astazi.
Pentru mine Catedrala are o simbolistica aparte , reprezinta moartea si abia apoi speranta ….
Nu pot uita ca in acel loc au murit oameni nevinovati si cineva din interior nu a intins nici un deget pentru a-I ajuta…Lacasul Domnului….mai poate fi numit asa?
30
Iarasi, parca o poveste desprinsa din "Stare de Fapt ('96) a lui Stere Gulea.. Urate vremuri!
.-= zamolxis´s last blog ..Un weekend cu Stere Gulea =-.
.-= zamolxis´s last blog ..esentialul este invizibil =-.
Inca nu am terminat, mai am 2 episoade dupa care promit ca ma opresc.
Crezi ca am sanse sa mi ecranizeze povestea ? Are Gulea surse mai inspirate.