Timisoara,17 Decembrie 2013.
Daca zilele trecute soarele a stralucit pe cer, un soare cu dinti, astazi, cerul este plumburiu iar atmosfera este trista predispunandu-ne la melancolie.
Astazi Timisoara este in doliu.In 17 Decembrie 1989 a inceput masacrul impotriva locuitorilor acestui oras.Oameni nevinovati care cereau libertate au fost secerati de gloantele trase fara somatie de armata.
Cei care si-au pierdut viata atunci isi doreau ca prin gestul lor, viitorul copiilor lor sa fie diferit, sa fie liber, sa fie normal, fara indoctrinare, fara lipsuri si fara ingradiri .
Aceasta zi, de fapt, intreaga perioada pana in 22 Decembrie, simt o apasare in suflet.Am speranta ca nu doar eu sint astfel, ci toti aceia care isi mai aduc aminte de ceea ce s-a intamplat in Timisoara acum 24 de ani.Sa nu uitam ca cei care am supravietuit acelor zile am fost norocosi.Oricare din noi puteam fi raniti , totul a tinut de destin , de noroc..
Ma gandesc cu tristete la rudele celor disparuti atunci, cum se duc in pelerinaj la cimitir pentru a aprinde o lumanare la mormintele celor dragi fara a stii cine sunt ucigasii, sau si mai rau, vazand ca cei ce au tras atunci sunt prosperi oameni de afaceri. In cazul acesor criminali, bratul legii a fost scurt.
Mi-e rusine si sunt revoltat ca de tot ce am visat atunci, s-a ales praful iar acesti oameni au murit degeaba.Sunt prea trist ca sa scriu reprosuri, dar nu pot sa nu ma gandesc ce oportunitati am avut ca tara , ca popor , si cum le-am dat cu piciorul , facand ca sacrificvul proetenilor mei, a concetatenilor sa fie absolut inutil.
Sunt revoltat pentru marginalizarea in care este impins orasul meu.Nu conteaza ca acest oras a stat sub asediu timp de o saptamana, nu conteaza ca am riscat totul,Timisoara este condamnata la uitare.Tara mai nerecunoscatoare nu am mai intalnit…
Cinste Eroilor Timisoarei!!
In memoria mea veti ramane vii si va sunt recunoscator pentru ca astazi am libertatea de a scrie aceste randuri.
30
Este grea amaraciunea acestor zile,pentru ca jertfa a fost pe jumatate uitata,pe jumatatea cea tanara si indestulata, nestiuta…Sa fim optimisti,va fi bine…odata, ca niciodata !
Foarte adevarat ce spui Naica.
Amaraciunea pluteste in aer….
Tu ai multa dreptate, suntem uitati de restul tarii.De fapt, asta nu e ceva nou.Bucurestenilor nu le place aceaasta zona a tarii, iar noi nu simtim ca Bucurestiul ar fi capitala noastra…
Cei cate au murit atunci nu vor fi uitati niciodata.Eu nu ii voi uita.
Am speranta ca mai sunt si altii care nu uita…..
RIP Eroi ai Timisoarei!!
Nici eu nu am sa uit .
Esti putin separatist dar ai tu ceva dreptate.
Eddie, eu nu am uitat.
Ma bucur sa aud asta. Sincer.
Uitarea si ignoranta sunt tipice din pacate acestui popor Eddie.
Trebuie sa vizitezi acel loc ca sa ii simti incarcatura emotionala. Am fost in Timisoara in 2005 chiar pe 17 decembrie.
Ai dreptate .
Incarcatura exista pe aproape fiecare strada a orasului.
Te stimez pentru ceea ce ai facut!
Pentru cei care am trait acele zile sint amintiri, sint dureri, sint pareri de rau.Pentru cei care au venit dupa, este inca o pagina neclara de istorie si…gata.
Sa le inchinam un gind de multumire celor care au platit cu viata .
Da, asa e.
Sa le multumim.