Fiecare oras isi are zonele sale de istorie.

Pana nu demult , nu am dat importanta acestui aspect dar dupa ce am trait “la cald” evenimentele desfasurate in orasul meu, in Decembrie 1989 si fiind psionat de istorie, am inceput sa fiu mai sensibil la aceste aspecte.

Cand am participat la ceea ce s-a intamplat in Timisoara (la vremea respectiva nu stiam la ce participam),dar speram sa fie ceva care sa schimbe din temelii sistemul, am incercat sa memorez locurile care mi s-au parut “mai fierbinti”.

In acele zile pe langa locurile in care am fost prezent, am putut afla de la oameni direct implicati ce s-a mai intamplat in alte zone ale orasului.

Una din aceste zone o constituie Podul Decebal.

Podul Decebal este o constructie ce dateaza din 1909 fiind proiectat de arhitectul Albert Köröss. Este amplasat în apropierea centrului municipiului Timişoara, asigurând legătura între zona centrală a acestuia şi cartierul Fabric. Tot pe acest pod se face accesul catre D.J. de Militie, dinspre Complexul Studentesc si catre actuala Prefectura.

Ce stiu , este ca in 17 Decembrie, oamenii s-au indreptat in coloana catre Militie pentru a cere eliberarea celor arestati. Se presupunea ca armata nu va trage in populatia pe care o deservea, dar….

Pe acest pod a murit prima victima a Revolutiei de la Timisoara.Este vorba de o femeie , Irina Popescu .strivita de un TAB.

Pe placa de marmura scrie ca “s-a jertfit”.

Nu sunt de acord cu acest termen, nimeni nu s-a jertfit deoarece nimeni nu stia la ce angajeaza. Asa cum eu am iesit sa vad ce se intampla, si sa incerc alaturi de restul sa reasturnam un sistem, nu eram siguri de ceea ce facem, nu stiam cat de grave sunt lucrurile , doar dupa data de 17.

Jertfa presupune sa mori in cunostinta de cauza, dorind sa faci acest lucru,. Cred ca nimeni din cei care am iesit atunci nu am dorit sa murim, ci am dorit resturnarea unui sistem si visul fiecaruia era credinta ca vom avea o viata mai buna.

Fiecare dorea altceva, in aceea masa atat de diversa…. Unii doreau conditii de trai mai bune, altii is doreau libera exprimare,tinerii ca mine , doream alt sistem de invatamant, libera circulatie….Se doreau atatea lucruri pe cat de multe nazuinte si sperante existau.

Bineinteles ca atunci cand am vazut ca se si moare , mai ales pe treptele unui lacas sfant care si-a inchis portile, precum Catedrala Metropolitana, atunci am realizat ca pentru fiecare “Exista Dumnezeu!” , dar unul personal, deoarece desi eram uniti si ne ajutam unii pe altii, fiecare din noi era, totusi, pe cont propriu.

Podul Decebal si strada de langa acesta.



PS.
Am auzit ca se doreste ca titlul de “Primul Oras Liber” sa fie acordat Iasului…Nu as fi avut nimic impotriva daca cerinta venea din partea Brasovului care s-a ridicat in 1987, dar scuzati-ma daca si acest lucru evident doriti sa ni-l luati, sa il moldovenizati, atunci sa nu va mai mire neimplicarea cetatenilor acestui oras ,in treburile tarii si dorinta lor de a parasi aceasta tara….

Nu am afirmat nicaieri ca am dori ceva, autonomie legislativa, autonomie de orice fel, sau alte tampenii, dar daca doriti sa ne luati si acest merit,sa nu va mirati atunci cand veti constata ca aceasta zona este inerta, apatica si nu mai crede in nimic si in nimeni.

Nu uitati, ca cei care nu am facut armata la propriu, am trecut printr-o saptamana de cosmar, invatand ce inseamna razboiul de guerila in actiunile noastre de a “fenta” Legea Martiala.

Timisoara doreste un singur lucru: respect.

Orice veti face , Timisoara este altceva, este mai mult decat un oras, este o stare de spirit…