Cat de mult conteaza pentru un om, modelul pe care il are in viata?

Mult, chiar foarte mult.

Avem modele, fie ca le constientizam , fie ca nu.Tata, bunicul,vecinul aviator, vocalistul formatiei preferate, presedintele, toti pot constitui modele.Chiar noi, putem ajunge sa fim o sursa de inspiratie pentru ce mai tineri dintre noi.

Ce ne facem cand nu avem modele?

Atunci e trist.Inseamna ca nu ne incadram in peisajul existetial, sau ceva este alterat in societatea in care traim.

Buuunnn, am filozofat destul.

Sa va spun o poveste.

Acum aproape 50 de ani, un tanar entuziast, isi intalnea modelul.Povestea se intampla in Statele Unite. In 1963 , Bill Clinton ajunge cu scoala la Casa Alba.Intr-un ciudat puzzle, J.F.Kennedy ii intampina, iar tanarul Bill ajunge sa ii stranga mana si sa-i adreseze cateva cuvinte.

A fost un moment crucial pentru Clinton, care si-a lasat amprenta pe destinul acestui om.
Kennedy nu a fost un sfant, dar a fost cel mai tanar presedinte din istoria Statelor Unite, iar pe plan politic era ceva nou, aducea cu sine un program indraznet si reforme pentru acele vremuri.A fost, poate, cel mai iubit presedinte american.

Ma intreb, daca Bill Clinton, ar fi ajuns la Casa Alba ca presedinte, daca aceasta intalnire , nu ar fi avut loc ?

Poate ca da, dar sunt convins ca intalnirea a avut un rol determinant in aceasta poveste de succes.

Clinton -Kennedy
Bill Clinton dand mana cu J.F.K.

Acum stau si ma uit la sefii de stat romani.

Daca as avea varsta adolescentei, sau chiar si asa matur fiind, pe cine as alege ca model?
As avea de ales intre patru oameni : Regele Mihai I, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu.

Sa ii iau pe rand:
– Regele Mihai I – a fost regele al acestei tari cand era foarte tanar, prea tanar . Are o viata demna de o ecranizare cinematografica.Face gestul de la 23 August 1944, scurteaza Razboiul cu cu cel putin sase luni, apoi este fortat sa abdice in 1947 ,la 26 de ani.
Poate ar fi fost un rege bun, poate unul slab, nu am de unde sa stiu, dar cred ca, ori abdica , ori nu, ori nu semna actul de la 23 August, rusii tot ar fi intrat in tara.

– Ion Iliescu – comunist convins, cu “fata umana” , presedinte cu trei mandate, a ramas fidel scolii de la Moscova.Printre cele mai “mari realizari” a fost chemarea minerilor in 13 -15 iunie, si discursul sau de multumire…Ma enervez doar cand ma gandesc.Emblematic a ramas discursul sau in care parea ca spune multe, dar de fapt se invartea in jurul aceluias subiect.

– Emil Constantinescu – ales pe un val de simpatie s-a dovedit a fi o mare dezamagire.Profesor ca pregatire , nu a reusit sa patrunda in culisele politice si in sforile care se trageau.Un caracter slab si orgolios, nu a reusit sa faca nimic in mandatul sau, ci doar sa fie recordman la prim –ministrii.

– Traian Basescu – “animal de prada” politic, cred ca are unele abilitati de om politic dar prin numeroasele gafe facute, cred ca este genul de personaj care nu accepta sfaturi din orgoliu.Omul Basescu poate ca e simpatic, dar presedintele a inceput sa emita puncte de vedere delirante, prin care se contrazice pe sine insusi.Este un “presedinte jucator”, dar foarte des, joaca la cacealma.

Care din acesti oameni ar putea fi un model?

Poate regele, nu stiu.Poate nici unul.

Daca m-as intalni cu Basescu, nu cred ca as dori sa fiu un preesedinte ca el, ca Iliescu, se exclude din start,iar ca Emil Constantinescu, nu cred ca m-as simti in apele mele stiind ca am dezamagit si am spulberat sperantele atator oameni.

Daca ma uit in istorie, vad o serie de domnitori , ridicati la rang de sfinti, care daca ar trai azi ar fi catalogati ca sociopati sau psihopati, sau diagnosticati cu paranoia.

Deci pe cine as alege, ca doar am nevoie de un model?

Titulescu, Armand Calinescu, Nicolae Iorga? Antonescu, Zelea Codreanu? Patrascanu , Petru Groza,sau Dej?

Nuuuu, nimic din zona politicului, doar traim in Balcani.

As alege un Cantemir sau Carol I .

Poate cu putina atentie si aplecare spre istorie as putea alege pe cineva.Dar asta sunt eu, cel paisonat de istorie, tineretul si marea majoritate a populatiei , nu cunosc istoria si nu dau doi bani pe ea.

“Un popor care nu isi cunoaste istoria , e ca un copil care nu-si cunoaste parintii”amintea Iorga, si iata ca am ajuns orfani.

De la presedinte si pana la ultimul roman , “nu ne cunoastem istoria si riscam sa o
repetam” , il parafrazez pe Napoleon.

Daca cei care ne conduc ar fi mai buni la istorie , nu ar mai face gafe ireparabile.