La 60 de km de Timisoara, intre dealurile la poalele carora curge Muresul, se afla Basilica Minor “Maria Radna”.Aceasta constituie principalul loc de pelerinaj al crediciosilor romano-catolici , al Diacezei de Timisoara si intregului Banat.

Inconjurata de dealuri, ea insasi construita pe unul , “Maria Radna” simbolizeaza rezistenta credintei in vremuri de rastriste , incepand cu ocupatia otomana si terminand cu regimul comunist.

Legendele despre Biserica de la Radna sunt multe , si toate au cate un adevar ascuns in spatele povestilor spuse de bunici , la gura sobei.

Se spune ca prin 1520, o vaduva deosebit de credincioasa , al carui sot a fost ucis in lupta, a ridicat o capela pe malul nordic al Muresului, ce a slujit multa vreme ca loc de rugaciune al calugarilor franciscani din zona, si a credinciosilor. Peste o suta , in 1642 de ani, Pater Andrija Stipančić, preot in Radna , obtine ,dupa lungi discutii, incuvintarea din patea sultanului Ibrahim, de a redecora capela si de a-i aduce inbunatatiri.In timpul ocupatiei otomane era interzisa refacerea unor lacasuri de cult din teritorile ocupate, de aceea era nevoie de o aprobare speciala, direct de la sultan.

Pe la 1668 , calugarii franciscani primesc pentru capela lor o icoana, reprezentand-o pe Feioara Maria cu pruncul in brate, realizata in atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa,fiind tiparita pe hartie.

Douazeci si sapte de ani mai tarziu, in 1695, armatele turcesti asediaza cetatea Lipovei, incediind capela.Totul arde , dar printr-o minune , icoana este gasita intacta printre ramasitele fumegande, a ceea ce fusese, o data, un loc de rugaciune.

O alta legenda spune ca in timpul epidemiei de ciuma ,ce a macinat Banatul pe la
1709, o muribunda a spus in ultimele ei clipe de luciditate ca doar asa va scapa regiunea de groaznica plaga, daca se va face un pelerinaj la “Maria Radna”.Se mai spune ca dupa pelerinaj, nu numai ca din regiune a disparut ciuma, dar si cei care au strabatut drumul pana la Radna, au ramas sanatosi.

Se pare ca datorita acestor fapte iesite din comun, pe locul micutei capele se va construi , o superba biserica, a carei piatra de temelie este pusa in ziua de Rusalii a anului 1756. Lucrarile vor dura pana in 1767 cand episcopul von Engl , sfinteste biserica si apoi muta personal icoana facatoare de minuni in noua biserica.

Basilica “Maria Radna” este construita in stil baroc si are o lungime de 63 m, o latime de 16 m si o inaltime interioara de 21 m. Inaltimea exterioara, impreuna cu turnurile care au fost suprainaltate in anul 1911, este de 67 m.In fata unui astfel de edificiu nu poti ramane decat impresionat.

Pastrata in interiorul bisericii , icoana Mariei , primeste in 1771, o rama de argint executata in atelierul de la Viena al mesterului Joseph Moser, bijutierul Curtii Imperiale austriece,opera de arta fiind unica in aceasta parte a Europei.

Arhiepiscopul-principe al Ungariei Alexander de Rudnay,a carei inima se odihneste in basilica a adaugat frumoasei icoane , in 1820, doua coroane de aur.

Cu ocazia celebrarii a doua sute de ani, basilica primeste un nou altar din marmura alba de Carrara creat in anul 1895, de sculptorul Toth Istvan din Budapesta. Tot in preajma acestui an sunt adaugate statuile sfintilor Iacob si Ana, inalte de 3 m, care se vad in stanga si in dreapta altarulu, si care sunt o realizare a sculptorul Ferdinand Stuefflesser, din Tirol, tavanul fiind pictat de vienezul Ferdinand Schiessl.
O alta piesa de rezistenta a basilicii “Maria Radna” o constiuie orga realizata in anul 1905, de firma “Leopold Wegenstein & Sohn”.

Dupa 1949,toti calugarii franciscani sunt intemnitati, iar pelerinajele inceteaza.Foarte multi preoti, episcopi, au fost dusi ls munca silnica , pentru singura vina ca aveau rolul de a raspandi credinta.

Cand eram copil, credinciosii catolici din cartierul meu si nu numai,se adunau si parcurgeau acesti 60 de km pe jos , alaturi de caruta trasa de un cal, in care se mai urcau, cand oboseala ii coplesea. Tot in caruta isi aveau merindele si apa. Mergeau cantand cantece religioase si spunand rugaciuni.

Printre ei si bunica mea.

Desi aveam masina acasa, ea se incapatana sa faca acest pelerinaj de doua ori pe an, la cele doua sarbatori ale Sfiintei Marii.
Se spunea ca in casa acelora care fac acest pelerinaj , va dainui bunastarea , fiind ocolita de boli si necazuri.

Pentru mine “Maria Radna” la sarbatorirea hramului era un prilej de imensa bucurie , deoarece acolo gaseam cel mai mare targ.De regula dupa slujba , ma puteam desfasura tragand la tinta cu pusca, sau punandu-l pe Opa sa o faca, care vanator fiind ,nu rata, si astfel ma alegeam cu un ursulet de plus.Existenta turtelor dulci si a vatei pe bat, dadea sarbatorii un plus de incantare.

Astazi basilica “Maria Radna”,constituie pentru mine, unul din putinele locuri in care ma pot reculege si in care ajuns la un anumit punct, stiu ca pot pleca cu bateriile incarcate, si cu sufletul mai usor si parca mai impacat.

Luand in considerare istoricul bisericii Maria Radna, papa Ioan Paul al II-lea ii comfera acesteia , in 1992, titlul de Basilica Minor sau Basilica papala cu hramul “Maica Harurilor”
Daca am vorbit de interiorul foarte frumos al basilicii, in spatele acesteia este recreat Drumul Crucii, care urca pe deal ,fiind strajuit de o parte si de alta, de statui si de sculpturi ce redau scene ale drumului parcurs de Isus , pana la crucificare.Este destul de greu de parcurs, dar foarte frumos.

PS Cand aveti drum in acest colt de tara , si daca ati ajuns la Arad, nu ezitati sa mai faceti cei 30 de km pentru a vizita acest foarte frumos lacas de cult.

Pentru mai multe fotografii accesati link-ul Basilica “Maria Radna”