Mi-e lehamite de tot ce ma inconjoara.
Pe strada vad doar oameni incruntati si inpovarati de griji, fiecare al 2-lea amic al meu este somer , cei mai multi oameni, pe care ii intalnesc ,sufera de depresie, copiii sunt majoritaea hiperactivi, pensionarii in loc sa traiasca linistiti si sa se bucure de pensie , stau la coada dupa medicamente.
La celalant pol , sunt cei pentru care banii nu conteaza , acele asa-zis vedete , promovate de anumite televiziuni , acele blonde fara pic de talent, pentru care, granita dintre muzica si striip-tease este mai subtire decat o foaie de hartie , nonvaloarea este ridicata la rang de poltica de stat, gunoaie si maidanezi pe strazi, peturi de plastic in rezervatii turistice.
Stau si ma gandesc , cand si , mai ales, de ce me-am schombat?
Ce s-a intamplat cu noi?
Nu mai avem modele la care sa ne raportam, iar daca incercam singuri sa schimbam ceva , vedem ca este zadarnic ?
A-ti pastra coloana dreapta , in aceste timpuri este sinucidere curata. Devii dintr-o data neinteles , un personaj straniu , un ciudat , pe care majoritatea, il vor tolera, dar il vor tine la distanta.
Incepi sa te sinti ca un inadaptat si ,fara sa vrei, te vei retrage in cochilia ta unde vei cauta altii ca tine.
Si uite asa, invatam sa fim singuri , iar singuratatea noastra va deveni un modus vivendi
Suntem o societate bolnnava si nu avem antidot penntru vindecare.
Ca sa termin intr-un ton mai optimist, pana la urmatoarea postare va doresc “Toate cele bune !”
30
Ce te face sa crezi ca ne-am schimbat? Sau mai bine zis, cand ai vazut tu altfel de realitate? Cand am avut modele la care sa ne raportam? Ma refer ma noi cei care ne traim maturitatea acum. La mine, la tine si la prietenii nostri. Nu la parintii si bunicii nostri, pentru care realitatea si sistemul de valori erau diferite.
Societatea "evolueaza". Creste posibilitatea expunerii la tot soiul de informatii, dar capacitatea de selectare a lor nu evolueaza proportional.
Pipita de 16 ani care e la liceu a primit pe mess un mass-message ca la nu stiu ce club e misto. Si ca hai acolo, lasa invatatul, ca nici mama nu a facut scoala si uite ca m-a crescut bine mersi.
Probabil ca problemele generatiei noastre nu au inceput cu noi. Au inceput cu parintii nostri care au avut timp si posibilitati si dispozitie ca ssa ne educe intr-un anume fel, pe unii mai mult decat pe altii. Si ei au invatat asa de la bunicii lor. Si tot asa, Parintele din noi va avea vesnic ceva din parintii nostri, ceva ce vom "pasa" in Parintele copiilor nostri. Dar la astea se adauga dramatic mediul in care traim.
Bunul simt, sistemele de valori, tin de mediul social in care traieste fiecare. De educatie, de deschiderea catre ea pe care fiecare reuseste sa o deprinda.
O sa termin de citit la Antropologie si o sa vorbesc mai "legat" si mai argumentat pe tema asta.
E asa de mult de discutat aici incat deocamdata am tendinta de a scrie mult si incoerent. 🙂
Tu ai dreptate intr-un fel, Ioana.
Doar ca inainte parca stiam ce este bunul simt, cedam locul in autobuz (le mai fac si astazi), cei de-o seama cu noi erau mai bine crescuti (parca au uitat , zici ca sunt amnezici), nu stiu…
Am fost crescut in spiritul bunului simt,in educatia mea un rol deosebit de important l-a avut cultura si tot ce deriva de aici, am incercat de-a lungul existentei mele sa imi desavarsesc cultura generala , am facut-o ca mi-a placut, nu m-a obligat nimeni dar azi ma ajuta (dar ea a fost inoculata in copilarie , de catre bunicul meu ).
Am citit mult si inca mai citesc. Cati dintre cei cuprinsi in palierul de vasrta 20-35 de ani mai citesc ?
Oare unde am ajunge fara cultura?
Si , din pacate cam asta lipseste tinerei generatii si nu numai….