Mi-e lehamite de tot ce ma inconjoara.

Pe strada vad doar oameni incruntati si inpovarati de griji, fiecare al 2-lea amic al meu este somer , cei mai multi oameni, pe care ii intalnesc ,sufera de depresie, copiii sunt majoritaea hiperactivi, pensionarii in loc sa traiasca linistiti si sa se bucure de pensie , stau la coada dupa medicamente.

La celalant pol , sunt cei pentru care banii nu conteaza , acele asa-zis vedete , promovate de anumite televiziuni , acele blonde fara pic de talent, pentru care, granita dintre muzica si striip-tease este mai subtire decat o foaie de hartie , nonvaloarea este ridicata la rang de poltica de stat, gunoaie si maidanezi pe strazi, peturi de plastic in rezervatii turistice.

Stau si ma gandesc , cand si , mai ales, de ce me-am schombat?

Ce s-a intamplat cu noi?

Nu mai avem modele la care sa ne raportam, iar daca incercam singuri sa schimbam ceva , vedem ca este zadarnic ?

A-ti pastra coloana dreapta , in aceste timpuri este sinucidere curata. Devii dintr-o data neinteles , un personaj straniu , un ciudat , pe care majoritatea, il vor tolera, dar il vor tine la distanta.

Incepi sa te sinti ca un inadaptat si ,fara sa vrei, te vei retrage in cochilia ta unde vei cauta altii ca tine.

Si uite asa, invatam sa fim singuri , iar singuratatea noastra va deveni un modus vivendi

Suntem o societate bolnnava si nu avem antidot penntru vindecare.

Ca sa termin intr-un ton mai optimist, pana la urmatoarea postare va doresc “Toate cele bune !”