In sfarsit am ajuns sa pot povesti despre experientele traite saptamana trecuta in spital.
In ultimile zile m-am simtit ca lovit de un camion.
Buuunnnn.
Luni ,2 Decembrie, m-am trezit cu noaptea in cap descinzand in holul spitalul de Maxilo-Faciala.Mi-am dat analizele ( de sange, electrocardiograma) doctoritei rezidente care lucra cu chirurgul care avea sa ma kilareasca.
Mi s-a facut internerea, si trebuia sa mi se faca radiografie la plamani.Am stat o ora in fata cabinetului de radiologie pana cand am fost chemat inauntru. M-am lipit de aparat si desi mi s-a parut ciudat ca nu aud nici un bazait, mi-am zis: “Asa trebuie, o fi aparatul mai silenttios”.
Mi s-a spus sa astept, ceea ce am si facut.
Dupa aproape o ora o vad pe doamna asistenta care privindu-ma imi spune:
– Ahhh, ce bine!! Veniti, va rog, stiti, trebuie sa refacem radiografia.
– Nu a iesit cum trebuie?
– Ahh, nu, am uitat sa il pornesc…Sunt noua aici.
– Se explica , okay.
Nu stiam cum sa reactionez. Sa izbucnesc in ras, sa ma enervez, sau sa o las balta si sa accept ideea ca ma aflu intr-un spital de stat in care totul este posibil.
Dupa o alta ora mi-am primit radiografia.Era okay.
Mi s-a spus ca doamna care se va ocupa de anestezia mea doreste sa schimbe cateva cuvinte cu mine.
Am ajuns la respectiva doamna, care foarte blazata mi-a pus niste intrebari ca unui copil retardat.
Discutia se purta la sectia de Terapie Intensiva.Un pacient era inconstient, ii auzeam aparatul de monitorizare a ritmului cardiac, mai incolo se afla sala de operatie, totul era lugubru…
– De ce sunteti agitat?
– Dumneavoastra nu ati fi??
Nestiind care este relatia mea cu doctorul Talpos, chirurgul, lumea ma privea circumspect.Initial, mi s-a dat un salon care era ocupat, pentru ca mai tarziu sa ma cazeze intr-un salon cu doua paturi, pe care urma sa il ocup singur.
Am pierdut tmpul stand pe Facebook si navigand pe internet, jucand un joc si uitandu-ma la filme, doar pentru a uita ce va urma a doua zi.
Pe de alta parte, am consiliat cateva persoane care in putinele dati cand am iesit din salon, au fost atrase de moaca mea de popa si si-au spus oful…Ascultandu-le, mi-am dat seama ca necazul meu era infim fata de al altora….
In dimineata de marti, la ora 10, au inceput procedurile de pregatire pentru interventia chirurgicala.Mi s-a dat un sedativ care nu reusea sa isi faca efectul pentru ca eram sunat de toti membrii familiei, prieteni, si de medicul stomatolog curant.
Asistenta care mi-a dat sedativul dupa ce am semnat ca imi asum riscurile anesteziei generale si a interventiei, a venit si mi-a spus:
– Nu ar fi bine sa te intinzi si sa punem telefon in buzunarul treningului? Sedativul ti s-a dat pentru a te relaxa.
– Fizic ma voi relaxa, mental nu cred ca voi reusi.
Dupa o ora sedativul si-a facut efectul.Eram detasat de tot ce ma inconjura.
La ora 11.30, a venit un nenea sa ma duca in sala de tortura.In naivitatea mea credeam ca voi fi operat intr-un scaun stomatologic,deci mi-a fost marea mirarea cand am realizat ca intrasem intr-o sala de operatie reala, cum vazusem doar in filme.
Aparate peste tot.Ma urcasem pe masa de operatie, am fost cenectat la aparate, la o mana aveam tensiometru conectat la un aparat,aveam 6-8 ventuze pe torace, tub de oxigen in nas, o clama pe deget.Anestezia mi-a fost facuta intravenos.Deasupra mea erau vreo 12 becuri uriase grupate citcular in grupuri a cate 4, semanau cu luminile creeate de o nava extraterestra.Parca urma sa fiu rapit de aliens ….
Un neon palpaia, iar doctorita anestezista spunea:
– Sa vina cineva sa faca ceva!Nu putem face interventia cu neonul palpaind.Uita-te la el si fa ceva, ii spuse ea unui asistent.
– Pai, ce sa ii fac?
– Nu face contact, trebuie invartit ,am spus eu simtind ca anestezia incepea sa isi faca efectul…
Apoi i-am facut un compliment rezidentei,dupa care a urmat o stare somn-veghe in care am stiut exact ce face chirurgul.Ii raspundeam la comenzi, il auzeam, simteam cum invarte implantul in os….
In 40 de minute am fost dus la Terapie Intensiva,iar in 10 minute imi revenisem complet dar aveam perfuzii.
Anestezia locala incepea sa se risipeasca.Cand am fost sigur ca pot vorbi coerent, am sunat acasa sa linistesc familia.
Cand perfuzia s-a golit, am mers in salon , unde am mai stat o ora dupa care am asigurat-o pe rezidenta care particpase la interventie, ca sunt bine, ca mi-am revenit.Reusisem sa o conving, asa ca in doua ore de la operatie ieseam pe poarta spitalului.
Era soare , batea vantul iar aerul era rece.Nu imi aduc aminte sa ma fi bucurat vreodata atat de mult ca simt razele soarelui si bataia vantului.
Am sarit intr-un taxi si am plecat acasa.
30
:)))) “Am uitat sa-l pornesc” =)))))))))0
Daca iti spun 😛
Nu stiam ce sa fac, sa ma revolt sau sa imi pastrez calmul…
Ce sa zic, oricat de bine ar arata un spital de stat , clinicile particulare sunt mult mai bune, medicii iti vorbesc altfel, relatia pacient- medic se creeaza altfel, exista mai multa incredere.
Se evita si brambureala de pe holuri, agitatia,…Platesti dar macar esti tratat cum s cuvine.
Aici as opta pentru doua asigurari, una de baza si una pentru anumite proceduri extra…ca la masini un RCA si unCASCO, scuze se comparaie.i
“…relatia pacient- medic se creeaza altfel…”
CHIAR ca altfel: relatii nu pe baza afinitatilor interumane, ci pe bani (multi)! IA da dumneata chirurgului / anestezistului / whoever din spitalul de stat – inainte de operatie – doar o fractiune din suma totala platita suplimentar inainte de operatie la asigurarea privata si SA VEZI ATUNCI “relatii cordiale”!
Priceless! 😆
Moaca de popa? Ti s-au adresat cu “parinte”? 😆 Probabil din cauza ca ai stat pe net, asta te-a facut preafericit si s-a vazut 😛 😆
Pana la urma a fost anestezie generala sau locala? Ca eu am imaginea asta in cap ca daca e anestezie generala e ca si cum ti-ar da cu barosul in cap (ok, poate nu e chiar cea mai draguta comparatie 😆 ) si nu mai stii deloc de tine, nici vorba sa fii constient de ce misca ei pe acolo.
Cand mi-au bagat/ scos tijele in aripa mi s-a rupt complet filmul, parca nici n-a existat perioada aia de timp. Tin minte doar starea aia de euforie din momentul in care m-am trezit, plangeam de fericire ca sunt inca in viata. Si imi voiam telefonul!
[Cica Boris Eltin (sau cum spanac se scrie) si-ar fi cerut servieta de cum s-a trezit dupa ce a fost operat de inima. 🙂 ]
Sanatate si la cat mai putine episoade de gen! Zero, daca se poate 🙂
Multumwsc , Brontozaurel 😛
Anestezia generala m s-a facut pentru a sta linistit si de a nu simti nimic, iar anstezia locala mi s-a facut pentru ca sa nu simt durere la nivelul unde se opera efectiv.
Mereu se fac doua anestezii, una genrala , care te relaceeaza sau dormi si una locala pentru a nu simti nimic in ideea de a nu te trezi de durere.
Cred ca orice interventie vei face 2 anestezii , una generala si una locala pentru a nu avea surprize.
Nu am fost intubat ( asta presupunea sa mi se taie orice legatura cu realitatea) dar intrvenos ai o stare de somn /vegje sau cel putin asa mi s-a intamplat mie.Poate pe altii ii rapune …
Moaca de popa vine de la faptul ca toata lumea care ma vede , mi se destainuie…..
Cand mi-au bagat/ scos tijele din aripa, nici nu s-a pus problema de anestezie locala. Anestezie generala, clar. Indiferent de cat imi venea mie sa-mi rod papucii si peretii la ideea de a nu fi constienta de ce se intampla cu mine. Daca as fi putut alege, n-as fi ales anestezie generala in veci.
Pentru ca eu credeam (si in cazul meu cu siguranta asa a fost) ca nu are ca scop sa te linisteasca ci sa te trimita intr-o stare in care nu mai simti nimic, nu esti constient de nimic si din care n-o sa-ti amintesti nimic cand sa te trezesti.
Chestie care se intampla in mai putin de un minut, poate chiar in mai putin de juma de minut. Tin minte ca am inceput sa vad pete gri, sa-mi misc capul, anestezistul m-a intrebat “Amestesti?” am raspuns “Da” si s-a rupt filmul. Complet, parca nici n-a existat timpul cat am fost in starea aia.
A fost in regula, na, dar tot nu-mi place ideea a nu sti ce se intampla cu mine.
Bronto-Dino, :p la mine anestezia genetala a fost mai putin progunda, pentru ca eram onstient, si puteam vorbi.
Starea de calm si amorteala a venit cam dupa 5 minute bune, dar organismul meu este mai greu de anesteziat…
Local mi-a fosst anesteziata mandibula si primul lucru care l-am simtit la trezerirea din amorteala a fost o durere crunta in locul in care a fost administrata aceasta.Plus ca , se pare, mi-au atins un nerv pentru ca am o zona sub buza catre barbie , pe care cand pun mana simt furnicaturi…Credeam ca va trece dar sunt 3 saptamani si chestia aia persista.
Reper, am stiut permanent ce mi se executa in aceste 40 minute….de la injectia locala pana la burghiatul osului, zgomotul specific, si implantarea propriu-zisa. Acum, poate ca eram constient e ceea ce imi face si petru ca ma documentasem atat de bine incat stiam toti pasii care urmau sa fie facuti….
“Anestezia generala m s-a facut pentru a sta linistit si de a nu simti nimic, iar anstezia locala mi s-a facut pentru…”
Si dumneata, ca si majoritatea pacientilor, confunzi anestezie cu somniferul si cu calmantul: atunci cand se face intr-adevar anestezie generala nici nu mai poate fi vorba de suplimentare cu anestezie locala: nu numai ca nu mai simti nimiuc, dar iti pierzi cunostinta COMPLET.
Prin contrast, in situatii mai putin grave se da initial un calmant, apoise da (injectabil) fie un sedativ, fie un somnifer si se face anestezie doar local. Daca se aplica somnifer, efectul este aproape acelasi – in ciuda interventiei asupra sa, pacientul doarme (in principiu profund si fara sa constientizeze ce se intampla in preajma sa), iar situatia descrisa de dumneata (cand ai auzit / vazut tot ce se intampla in jur – ba ai mai putut sa si dai indicatii (!) (de intretinere) personalului medical prezent) este specifica acelui caz in care dupa calmantul initial se face doar un sedativ (un calmant mult mai puternic). Repet: in aceste din urma cazuri anestezia se face local (sau eventual se face rahi-anestezie – injectie in coloana care anesteziaza toata partea de jos a corpului).
You did it! Ma bucur ca a trecut cu bine operatia, ca “ai scapat”, cum se zice. Acum sa ne scrii lucruri frumoase despre cateii tai si ce vor face ei de Craciun 🙂
Da, am scapat 😛
Promit ca amsa scriu despre lucruri mai placute si mai dragute , de fapt, orice altceva decat despre sanatae sau spitale….
As fi scris despre alegeri dar nu meritza efortul :))
:)) Cred că cea mai tare fază a fost cea cu neonul!
Bine că ai simţul umorului!
Şi bine-ai revenit sănătos acasă!
Mai ales sub anestezie simtul umorului meu creste 😛
Multumesc, bine v-am regasit 🙂
Ma enervez citind.
Inseamna ca esti un om calm sau care inca n-a apucat sa se sature de nesimtirea,impolitetea,ostentatia,etc.a bugetarilor platiti de noi sa ne deserveasca.
Daca n-ai dureri-dupa trecerea anesteziei locale- este bine.
Felocitari pentru curaj !
N-ai pus poza cu zimbetul.
Sa-ti fie bine!
Vad ca te-ai orientat sa nu pici la operatie pe 12.12.2012,adica pe azi…
Sunt satul si eu, dar nu rezolvam nimic enetvandu-ma…Si asa m-am enervat cand am stat de vorba cu anestezista de mi-a sarit tensiunea din parametri si careia a trebuit sa ii dau si spaga….
Calmul ma caracterizeaza, chiar si in cele mai rele momente, uneori ma mir si eu de mine…
Nu inca, dar daca am promis ca pun poza cu fildesii, am sa o pun 😛
Imi pare bine ca nu am picat cu operatia de Mos Nicolae 😛
“…am stat de vorna cu anestezista […] a trebuit sa ii dau si spaga….”
TARE greu “te prinzi”: pai EXACT ASTA inseamna “a sta de vorba cu” anestezistul: executarea operatiunii de “ungere a rotilor ca sa nu scartaie” in timpul operatiei.
Culmea este ca anestezistii mai au (uman) si dreptate sa procedeze astfel: teoretic, substantele care le sunt necesare sunt asigurate de spital. In mod practic, spitalului ii lipsesc deobicei macar CATEVA dintre substantele care pot fi necesare (fara a se sti dinainte CARE substante vor lipsi), astfel incat s-a generalizat practica de a se duce anestezistii in strainatate (din Timisoara – deobicei (dar nu exclusiv) in Ungaria) unde isi procura pe banii lor tot ceea ce le lipseste din stocul personal de substante de care ar putea avea nevoie in perioada urmatoare, si inlocuiesc de acolo ceea ce nu primesc de le spital. Or – e logic ca banii aia (multi – multe mii de euro) astfel investiti de catre ei tre’ sa fie recuperati cumva (si cu castig pe deasupra, ca doar DE AIA investesc).
FOARTE sincer: MIE unul NU mi-ar conveni ca (atunci cand chirurgul m-a programat pt operatie) anestezistul sa procedeze cu mine “ca la carte” si sa foloseasca pt mine doar “ramasitele” pe care i le asigura spitalul – SAU sa-mi fie amanata operatia planificata din lipsa de substante. (Ultimele doze disponibile – de la spital – din TOATE substantele folosite la anesteziere sunt rezervate – asa cum este si firesc – “urgentelor operatorii”, si NU sunt consumate pt pacientii cu operatii programate, considerandu-se ca acestia – nereprezentand urgente – mai pot astepta pana la completarea stocului de anestezice.) Era sa uit: mai exista si varianta in care inainte de operatie anestezistul comunica bolnavului / “apartinatorilor” CE substante ii lipsesc, si faptul ca in absenta acestora el nu se incumeta sa anestezieze, fiind necesar sa cheme pacientul alt anestezist (de parca astia ar sta la coada la intrarea spitalului) SAU sa faca pacientul rost (din strainatate, ca “la noi” nu se gasesc) de substantele necesare, Asta – cand mai ai putine ore pana la operatie! (si este normal sa fie asa: ATUNCI stie anestezistul cu exactitate CE substante n-are.)
“…a bugetarilor platiti de noi sa ne deserveasca.”
Daca noi ASTA facem, atunci tre’ sa nu mai comentam negativ, caci bugetarii fac EXACT ceea ce-i platim noi sa faca: noi ii platim sa ne deserveasca, si ei (saracii) se conformeaza – ne fac deservicii.
Ei, a trecut si hopul asta cu bine. Mai de apocalipsa sa scapi, si gata :)))))
Daca am scapay de hopul asta, poate sa vina si Apocalipsa :)) cu tot respectul pentru mayasi , nu cred in sfarsitul lumii…
:)) esti teribil! Iti mai ardea de complimente??
Era sub inflluenta anestezicului :si fatuca era draguta si cumsecade ))
Cred ca eram in stare de orice tampenie doar sa nu ma gandesc la ce va urma :))
Ma bucur pentru tine ca totul e in regula.E bine ca ai vazut si unele aspecte negataive din spitalele noastre,ca altfel nu aveai ce ne povesti(glumesc,dar este totusi o realitate).Am fost,ca vizitator,intr-un spital din Olanda si am ramas placut impresionata cum se comporta medicii si celelalte cadre medicale,atat cu pacientul cat si cu cei care vin in vizita.Sanatate multa.
Si eu am fost in Germania si am ramas cu gura cascata la cat de amabili sunt toti din spital , de la medic , pana la asistente..
M-a surprins placut si amenajarea, flori culori vesele si curatenie.
Si aici era curat, usi si geamuri de termopan, baie cu cabina de dus moderna, gresie pe jos.Ce arata ca nuca in perete era mobilierul vechi si scorojit, dar nah , asta e…Problema e mentalitatea unor cadre medicale, comparativ cu medicii rezidenti care au o cu totul alta mentalitate.
noroc ca am citit in postarea anterioara despre ce a fost vorba,ca ma speriasem…
inteleg ca ai fost teribil de stresat daca anestezia cu greu si-a facut efectul,ca sa nu mai zic de cea care nu pornise aparatul…ma intreb ce o fi fost in capul ei dar tu esti taaare rabdator 🙂
sanatate iti doresc…ma bucur ca ai revenit linistit acasa! 🙂
Da, am fost foarte strsat. A fost prima mea interventie chirurgicaala mai serioasa, am mai trecut doar printr-o operatie de amigdale la varsta de 7 ani.
Stresat eram , iar cei din spital nu faceau nici cel mai mic efort sa ma calmeze…Hai ca la mine a fost un caz mai usor dar ma intreb cum se simteau cei cu probleme mari??? Sau nu avusesera timp sa se gandeasca…
Domnii si domnele carora le-am facut o mini-terapie aveau probleme grave dar erau resemnati. Ce ma inebuneste este ca intr-un spital atat de serios nu exista psiholog.
Dupa ce si-au spus offul acei oameni erau mai senini , fusesera imbarbatati, le cautasem pe net boala si ii asigurasem ca nu este o problema….dar pana la mine avusesera cosmaruri….
Cand se va schimba mentalitatea referitoare la psihologi?? Chiar nu isi da nimeni seama de importanta acestora pentru pacienti ???
Miao, bine ai revenit!
Åži ne-ai spus o poveste interesantă, ÅŸi am râs pisiceÅŸte de bipezii nepricepuÅ£i din spitale 😀 DeÅŸi cred că nu toÅ£i pacienÅ£ii se amuză…
Un singur lucru aş vrea să mai ştiu: Cum te-au primit patrupezii la întoarcerea acasă?
Hau-miao , bine te-am regasit Griska 😛
Pot spune ca patrupezii mei au un sselea simt.
Cat am fost in spital , Junior plangea toata ziua, era agitat si fetele mele nu stiau ce sa ii mai faca.Noaptea urlase ca lupii si doamnele mele se speriasera de-a binelea.
Cand am venit au tabarat pe mine. Junior s-a oprit si m-a mirosit in zona gurii , a fonfanit eva dupa care s-a calmat bucuros ca eram acasa.Yorky facea tumbe de bucurie ca ma vede..
Tommi , ca orice felina, era nepasator sau prea micut inca, pentru a fi atasat de mine.
Cand nu am mai putut sta in pivioare si m-am culcat sa dorm , Junior s-a asezat langa mine, dar cu capul pe piciorul meu, iar Yorky a stat la picioarele canapeli. Cand au fodt dusi afara pentru necesitati, Junior a terminat in nici 5 minute si tragea spre casa.Dupa ce l-au dezbrcat si deshamat a venit si s-a urcat in pat langa mine cat de incet a putut si a stat acolo urmarindu-mi fiecare gest.
Impresionante (impresionant de impresionabile 😛 ) “fiarele” dumitale…
Da’ SI dumneata: nu stiu daca (scriind) ti-ai dat seama CAT de amanuntit le-ai descris reactiile – ASTA DA spirit de observatie (in privinta lor) scurt dupa operatie, inca o dovada (daca mai era necesara) a atasamentului dumitale fata de ele.
Bine ai revenit!
Am mai trecut pe la tine insa acum vreo 4-5 zile…era inca Inventar.
Apoi, luata cu una cu alta, n-am mai trecur. Din pacate, desi la mine functioneaza acea actualizare pentru oricine din blogroll care publica ceva, doar la tine nu functioneaza, nu stiu de ce. De fapt, parca ti-am mai zis.
Ma bucur ca esti bine, ca totul a mers cum trebuie, cu toate inerentele mici neplaceri. Asta este, eu sunt ata de obisnuita cu spitalele ca nu ma mai streseaza nimic. Nu ma mai enerveaza nimic. Mi-am petrecut deja luni de zile in spitale pe langa parintii mei si sunt vaccinata impotriva tuturor neajunsurilor. O fi in cele particulare mai bine dar este pe bani. Normal ca acolo se zambeste…desi, nu intotdeauna, sa stii. Culmea e ca am constatat ca si pe acolo se asteapta mici atentii lucru care m-a revoltat.
Deci ti-ai pus implant. Cate implanturi? Doar unul? Ma intereseaza pentru ca probabil in vreo 2-3 ani voi ajunge si eu sa pun unul. Am o lucrare dentara si nu cred ca va mai tine foarte mult, deja are niste ani buni de cand este facuta. Si m-ar interesa niste marturii ale cuiva care a trecut prin asta. Te mai intreb, sa ma mai gandesc insa ce. Deocamdata nu m-am gandit 🙂
Deci, in concluzie, totul e bine cand se sfarsesrte cu bine 🙂
O noapte linistita!
In copilarie am frecventat farte multi medici si spitale dar totul a luat sfarsit pe la 10 ani s-a terminat, spre binele meu, facusem deja fobia ‘halatelor albe”.
1. Mi-am facut 4 implanturi.
2. Am optat pentru anestezia generala pentru ca imi era frica ca voi misca pe scaunul stomatologului, plus ca trebuiau facute cu intreruperi de cateva saptamani, ceea ce insemna pierdere de vreme.
Avand in vedere ca ai nevoie pentru o lucrare , gandesc ca 2 bucati iti ajung.
Ai nevoie de minim 4 luni penreu ca acestea sa se osisfice pentru a-ti pune face lucrarea in siguranta.
1 implant = 400 Euro + coroana inca 100=>500 bucata. Daca e lucrare atunci costul implatului se adauga costului lucrarii si al materialului folosit.
Ce sa zic?? Costa mult dar daca stai sa te gandesti la sanatatea ta si nu la estetica , merita.Estetica e pe planul secund.Ideea ca iti poate inlocui ceva ce lipsesete si iti poate reda functionalitatea e mai mult decat bine.
Da, totul e bine cand se termina cu bine..
.
In spital nu am putut dormi din cauza adrenalina, am dormit acasa si cateva zile m-am simtit ca “lovit de camion”,dar a fost vina mea ca nu am recunoscut ca totusi o operatie este o operatie chiar daca nu curge sange si nu implica cusaturi sau alte inmpedimente. Organismul se resimte.
Daca stii ca vei sta cuminte , fa interventia la medicul curant. Te asigur ca vei fi okay.
Ma bucur si eu ca te-am regasit cu bine 😛
Multumesc mult pentru toate detaliile. Nu cred ca se va intampla chiar foarte curand. Poate peste vreo doi ani…dupa cum vad eu ca e starea lucrarii mele…
Da, doar de 2 implanturi voi avea nevoie. 🙂
Un Craciun fericit tie si familiei!
“In copilarie am frecvenrar farte multi medici…”
Norocul dumitale ca macar i-ai frecvenrar – CE te faceai daca i-ai fi frecvendes? 😛 😆
(Ai enorm de multe mistype-uri, nici nu mi-am mai batut capul cu ele, da’ aici PREA “s-a potrivit”…)
Poate tie iti ajung mini-implantele care sunt mult mai ieftine si la fel de eficace pentru o lucrare.
Mai bine sa previi decat sa repari, si costa, sanatatea nu ar trebui privita ca o cheltuiala ci ca un bine facut tie…
– Nu stiu CUM s-o fi “descurcat” elly a noastra cea alba (te rog scuza
calamburul, elly! no disrespect intended…) cu mesajul dumitale, dar eu ma vad nevoit sa marturisesc ca PE MINE “m-ai pierdut pe drum”: nu reusesc sa inteleg (nici macar din context) CE ai intentionat sa scrii in loc de “efovzave” (“grozave”? parca nu prea se potriveste…) si MAI ALES cu “swai xosta”.
– Sanatatea este nu o cheltuiala, ci o binecuvantare, DAR, pe de alta parte, cheltuielile cu sanatatea TOT cheltuieli raman, nu intra in alta categorie (IA incearca sa le faci daca n-ai nici bani, nici credit, ca-‘s curios CUM te-ai descurca…) – chiar daca nu pot (in mod rational) sa fie considerate inutile si nu-i recomandabil NICI sa fie considerate facultative, optionale.
Zi mersi că doar a uitat să-l pornească. Mie era să-mi pună sânge grupa ABIV È™i eu am BIII… Și am avut nevoie de transfuzie în timpul operaÈ›iei, DOI LITRI DE SÂNGE ! Eram moartă demult, dacă nu auzeam ca prin vis asistenta-È™efă de la sala de operaÈ›ie, înainte de a intra, spunând alteia să pregătească sânge ABIV. Cu ultimele puteri, că eram aproape adormită, am strâns pe cineva de mână È™i am spus BIII. A sărit È™i mi-a depistat grupa cu o trusă de-aia rapidă È™i, bineînÈ›eles, era cum spusesem eu…
Sănătate și noroc să avem ! 😀
Doamne Zina, daca stiam iti donam sange ca am O1.
Bine ca organismul ne ajuta cand suntem la ananghie si ne avertizeaza…Bine va ai reusit sa comunici ce trebuia.
Atat de discreta esti, noi nu am stiut nimic sa iti fii tinut pumnii…si sa iti fi urat succces.
Bine ca esti sanatoasa acum 😛 sau macar bine…..sper…
Felicitari !Sa fii sanatos o mie de ani !
Multumesc , sa dea Domnul 😛
@Victor Ch, tot ce spui este adevarat.
<Mystape cat cuprinde, dar nu imi cer scuze pentru asta….si acum am momente cand ma simt "ca lovit de tren".
Anestezia: habar nu avea despre ce e vorba, daca avea nebpie putea sa spuna durect, verde in fata, nu sa faca pe mironosita…tensiunea mi-a luat-o aiurea, a vorbit cu mine ca si cu un retardat , atat de blazata era si neinteresata….
Este prima operatie la varsta adulta, am mai facut una la 7 ani , scoatere de amigdale, cand am fost adoemit cu cloroform.
In rest habar nu aveam de ce avea sa mi se faca, de anestzie vorbesc , ca la implanturi pot sa dau examen la stomatologie, am citit mai mult decat ar fi dorit medicii mei sa stiu despre procedura.
Locul anesteziei locale inca ma mai doare _ ca au atins usor un nerv, pentru care imi simt o o parte de sub buza pe jumatate amortita) ca atunci cand o anestezie locala la premollari isi face simtita primele simmptome).
Daca li se pare puin cat contribui sa ridice cota dar sa nu imi ceara spaga, sa puna plata pe nterventie, o platesc legal si nu ma umilesc nici eu si nici medicul.
De ce la clinicca particulara se pot purta frumos cu tine si la stat te trateaa a un gunoi??
In rest, bine ca am scapat…
Ce spuneeai de anestezic/spmnifer…la mine se intampla frecvent ca mama,prieteni sau colega de apartament, sa ma intrebe ceva cand dorm, eu sa raspund si sa imi continui somnul.Un prieten a facut un experiment ( doar e psiholog, altul avea mila), mi-a pus intrebari la care am raspuns corect si coerent fara sa ma trezesc din somn. Au fost 12 intrebari diverse la care am raspuns si nu m-am trezit. Camd m-am sculat le-am tinut minte pe toate.
Profesorul si cel care a facut acest experiment( i-am romis o bataie-) au ajuns la concluzia ca am o memrie demnade invidiat…
Mie nu mi se pqre de invidat ca imi amintesc cam tot ce ccuprinde viata mea pana in prezent stiind locul si data aprozimativa a eveninmentelor placute si neplacute….uneori imi este greu sa adorm.
Fiecare cu perceptiile lui…
Am facut fobie de medici din cauza a cati medici am vazut in copilarie.
Nu le datorez numic acelor medici, multi ma chemau de curiozitate spunand ca sunt "exemplar deosebit". Msdicilor pediatrii care mi-au imbunatatit ssitemul imunitar le multumesc , pe restul ii despretuiesc, ajuns in sistemul sanitar am ajuns sa vad ce-i preocupa: senzationalul pentru a nu se plictisi…….Nimic nu s-a schombat……
– N-ai DE CE sa-ti ceri scuze – este saitul dumitale si poti sa procedezi exact asa cum consideri de cuviinta, aici esti stapanitor absolut.
– La unele operatii anestezistul poate sa aiba din spital tot ce-i trebuie, si TOTUSI se asteapta la “atentie”, tot asa cum la alte operatii poate sa nu primeasca nimic de la spital si TOT nu “taxeaza” mai mult, la costul real al substantelor folosite – se face o oarecare mediere pe termen mediu si/sau lung intre necesarul de consumat si cam asa rezulta asteptarile.
– Faptul ca in general nu este chiar nejustificata “asteptarea” anestezistilor nu inseamna ca tagma acestora nu ar putea sa includa si prosti sau/si nesimtiti (si anestezistul e si el om, nici el – chiar daca in principiu poate este un bun profesionist – nu-i scutit de a avea cate o zi mai proasta, cand poate s-a certat cu nevasta, sau i-a murit vreun frate, sau il dor dintii (sau rinichii), sau e mahmur).
Asta este o explicatie, nu o scuza.
– Nici nu aveai cum sa stii in mod sigur dinainte cum va decurge anestezia – poate anestezistul isi face “planul de lucru” abia cand vede pacientul si starea acestuia si dupa ce-i face anamneza (discutia preliminara despre afectiuni cronice, stare momentana generala de sanatate, alergii / intolerante cunoscute etc), ba se mai poate ca planul initial sa nu functioneze / sa nu dea roadele scontate, si pe parcurs sa fie adaptat / modificat / completat / schimbat cu altul.
– Da, este probabil ca injectia de anesteziere a atins vreun plex nervos minor.
– Nu reiese clar CUI sa i se para putin si CINE sa ridice cota. In plus, intrucat toate incasarile se varsa la bugetul general consolidat al statului si abia apoi se impart (discretionar) “dupa nevoi”, oricat de mult ar creste cota nu este DELOC sigur ca medicii / personalul din spitalele de stat ar simti vreo imbunatatire.
– Daca vrei, si spitalele de stat pot sa-ti faca interventia pe plata cash si nu pe asigurarea de la casa de sanatate – si nici atunci dumneata nu simti vreo ameliorare a modului in care esti tratat, fiindca personalul nu beneficiaza cu nimic din acea plata, ea merge la casa de sanatate si apoi la buget.
– La particular se poarta mai frumos pt ca pe de o parte au plata mai buna (ei personal, nu spitalul in ansamblul sau) pe care nu vor s-o piarda, si pe de alta parte acolo sanctiunile sunt mult mai prompte si mai drastice (de regula pe cei care “pacatuiesc” ii da afara – la usa e coada de doritori sa-i inlocuiasca si sa se conformeze cerintelor).
– Diferenta intre anestezic – somnifer – calmant n-are nimic de-a face cu memoria, DAR: daca ai fi fost anesteziat general nu numai ca n-ai mai fi TINUT MINTE nimic, dar nici macar n-ai mai fi constatat ATUNCI ca se intampla ceva si ce anume: anestezicul intrerupe “transmisia” de la organele de simt la constiinta, la creier; intrucat ai fost doar calmat si anesteziat local, ai receptionat si retinut otul; dac’-ai fi fost adormit nu stiu sa precizez daca ai fi auzit sau nu, dar daca da, atunci e probabil sa fi si memorat, ca si in cazul unui somn “normal” foarte profund.
– Nu consider ceva de mirare sa raspunzi corect la intrebari (sau chiar si sa porti adevarate conversatii coerente) adormit fiind, dar ma mira f tare faptul ca spui ca le-ai si tinut minte. Daca ai si fost coerent si corect, si ai si tinut minte, in CE crezi ca a constat “somnul” in care zici ca erai scufundat si din care nu te-ai trezit? (Din cate stiu eu, somnul este starea de repaus a partii constiente a creierului. Daca la dumneata erau treze si active atat legatura cu organele de simt cat si ratiunea si partea de comanda a vorbirii, si in plus SI memoria – atunci CE “dormea” din creier?)
– 1. Bataia promisa nu doare.
2. Ai promis. Te-ai tinut de cuvant? (sau ai fost adeptul proverbului francez “promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois”?)
– O memorie buna poate sa fie uneori o binecuvantare (spre ex pe la cate un examen, sau atunci cand te ratacesti in loc semi-necunoscut) cat si alteori un blestem (cand nu poti sa uiti o durere fizica sau sufleteasca, sau un “pacat” care te macina). O memorie atat de buna este de admirat (prin raritatea si “perfectiunea” ei), chiar daca poate nu neaparat si de invidiat, de dorit pt sine.
– Repulsia fata de medici nu prea cred ca poate avea la baza faptul ca AI VAZUT multi in copilarie (atunci ar insemna ca toti copiii de medici s-o aiba), ci pt faptul ca – si pt felul in care – acestia au interactionat (pe linie profesionala) cu dumneata.
– Poate ca TOTUSI datorezi “ceva” MACAR si medicului care ti-a facut amigdalectomia, daca nu si altora. (In copilarie n-ai facut diaree, nu te-a durut in gat etc – probleme de care sa te fi scapat cate un medic?)
Nu am batut pe nimeni :)) era o promisune facuta unui confrate…
Memoria mea este o binecuvantare dar si un blestem, stocheaza date multe si uneori , cand nu trebuie , le scoate la suprafata tocmai pe acelea pe care as dori sa le uit….
In copilarie am primit o cura de 300 de injectii care mi-au prins bine, dar am fost supus unor tratamente in urma carora santatea mea a avut de suferit.
Atnci am cunoscut rautatea, discriminarea si toate acestea au contribuit la o aversiune fata de sistemul sanitar.
Am avut si medici carora le sunt recunoscator ( cel cu amigdalele, medicul pediatru care ma trata de raceli si de toate cele si inca vreo doi prin ale cator maini am trecut).
Culmea, ca la cat am lucrat in sistem am vazut o mentalitate care m-a dezgustat.Sa vezi copii suferind si tu sa stai impasibila la o cafea spunand bancuri…Poate am eu o problema nerezolvata cu ei…. Uite m-a surprins plaacut stomatologul meu curant cai chirurgul care a facut interventia, poate este un inceput.
Cat despre prietenii mei cateii, cu ei am o relatie deosebita.Faptul ca am reusit sa le observ atat de bine reatiile, este un “defect profesional” care mi-a fost cultivat de bunicul meu patern si a fost modelat ulterior in facultate pentru a fi cizelat in anii de practica.
In clinica trebuia sa observ copii, ori cateii mei se comporta ca niste copii de 3-4 ani…Poate nu este buna comparatia , dar alta nu am.
Mai pot spune ca unul din cateii mei rezoneaza cu mine doar din priviri sau gesturi.
Buna,
Si eu am trecut prin aceasta operatie, la mine a fost prima din viata mea (sper si ultima). Partea delicioasa a fost ca eu am trecut prin ea doar cu o anestezie apa de ploaie (din pct de vedere medical nu mi-se putea face altceva ca anestezic), si am simtit aproape tot.
Avand in vedere ca ai trecut prin acelasi lucru ca si mine, as putea lua legatura cu tine pt o intrebare? Eventual o adresa de mail sau id de mess.
Multumesc!
Mult succes sa evoluezi cum trebuie si sanatate!
Da , desigur 😛
Ai adresa mea de yahoo pe pagina “About me” (cartim1ro@yahoo.com).
Multumesc pentru urare, bafta si tie !!!
Am observat ulterior.
Am rasfoit blogul, dar am sarit partea cu “About me”. Multumesc si eu pt urare si ne mai auzim aici si pe mail.
Felicitari, imi place ceea ce scrii. Mult spor in tot ceea ce faci!
Multumesc frumos, 😛 sper sa gasesti ceva util de citit pe acest blog in care aberez si eu cu ce pot 😛
Te mai astept “in vizita” pe aici 😛
Pari modest si chiar nu ai de ce. Este un blog bun, care imi face placere cand il citesc si ma face sa revin.
E drept ca l-am gasit cand cautam persone cu aceeasi “suferinta” ca a mea, dar lasand articolul cu pricina deoparte am gasit lucruri foarte frumoase si utile pe aici.
Astept cu interes noi articole.