As fi scris acest articol indiferent de cine ar fi fost acuzat de palgiat.Ca ar fi fost Ponta sau Ungureanu,catelul meu sau vecinul meu de la 8.
De ce??
Pentru ca ma simt lezat.
Ca om , ca intelectual care a trudit pentru diplomele sale.
Sa va spun cum mi-am facut lucrarea de licenta si aceea de masterat.
Pentru diploma de licenta am inceput sa studiez din anul I de facultate. Aveam o parere si doream sa-i stabilesc validitatea stiintifica.Asa ca am inceput testarile pe copii si adulti, creand loturi reprezentive iar in paralel cu acestea sa imi observ subiectii.
In fiecare an faceam cate o lucrare, pe care o prezentam la cate un Simpozion National de Psihologie, cu evolutiile lucrarii.In curs de 5 ani am facut tot atatea lucrari.
Buuun.Pentru lucrarea mea de licenta am citit aproximativ 200 de lucrari din care am citat vreo 40.Eiii, aici urmeaza ceva important, cand am citat din alti autori puneam citatul intre gilimele si puneam in paranteza: autorul, titlul lucrarii, editura si anul aparitiei, pagina…
La licenta am avut o lucrare de 250 de pagini care prezenta grafice si tabele, statistica si observatii.Am testat 80 de adulti , 80 de copii, pe care apoi i-am observat in diverse ipostaze . Pe langa cei testati si observati, am avut un lot de control de 80 de adulti si 80 de copii pe care ii consideram “normali” si care reprezentau lotul comparativ.
Lucrarea a fost citita de coordonatorul din Tmisoara, si de inca alti doi profesori, dintre care il amintesc pe prof.dr. Gelu V. Todea, si ca sa fiu sigur de rigorizitatea lucrarii mele m-am dus la Cluj, unde lucrarea mi-a fost citita de prof. univ. dr. Ioan Radu, care desi era in varsta avea o minte sclipitoare, si care dupa ce a citit lucrarea , a considerat ca ipoteza de la care am plecat era “revolutionara, oarecum obraznica” ( am citat din domnul Radu), dar care avea sa fie consideranta interesanta pentru comisia de evaluare a Licentei de la catedra de Psihologie de la Universitatea Babes-Bolyai din Cuj.
Comisia era condusa de Mircea Miclea care a citit lucrarea, a considerat-o interesanta, intriganta , chiar.
Pentru ca eram deosebit de timorat si emortionat, prof. dr.Pitaru m-a smuls din aceasta stare cu o singura afirmatie “Rezultatele nu sunt relevante”..Atat mi-a trebuit, ca am inceput sa turui ca o morisca, sa aduc argumente iar in sinea mea imi spuneam :” Cum poate acest individ sa puna la indoiala 5 ani de lucru?” In timp ce eu imi aparam cauza, Mircea Miclea zambea. Cand am, terminat mi-a pus si el doua intrebari dupa care m-a felicitat pentru “lucrarea consistenta” prezentata.
Am fost notat cu 9,80 , ceea ce pentru Cluj era ca si cum ai fi atins imposibilul.
Dupa licenta am inceput un masterat de 2 ani, la sfarsitul carora am prezentat o alta lucrare , partea a doua a lucrarii de licenta.
Masteratul meu s-a desfasurat in 1999-2001 , cand a avea masterat insemna ceva…
Am scris alta lucrare , am avut alte instrumente de testare.
Am un singur amanunt de adaugat: daca eu saream ca un leu la gatul cuiva care punea la indoiala lucrarea mea de licenta sau masterat,cum credeti ca as fi acionat la un doctorat?
Cand depui efort pentruu o diploma, te bati pentru ea , nu spui ca o renunti la ea de bunavoie….Este ca si cum ti-ai dispretui propria-ti munca…
Daca a fost copy/paste, atunci in mod normmal,lucrarea nu inseamna nimic pentru titularul sau.
PS. Am dus atat de departe faza ca nu imi voi “vinde” cunostintele, ca era sa renunt la o prietenie , refuzand sa acord asistenta cuiva care avea in programa si psihologia.
Eram de acord sa dau sfaturi , dar nu sa scriu lucrarea cuiva.
De ce am spus toate acestea?
Pentru ca nu doresc ca intre masteratul meu sa se puna egal cu doctoratul lui Victor Ponta, Mang si al altor hoti, indiferent de culoarea lor politica.
30
E foarte normal sa-ti aperi munca! Subiectul este o cutie a Pandorei insa, a carei existenta a fost facuta posibila de catre acest sistem in care scara valorilor a fost inversata de mult timp.
E adevarat ca nu stam bine la scara valorilor, insa pentru suspiciuni identice altii au demisionat.
Mie imi este egal cine e primul ministru cata vreme pe acesta nu planeaza vreo acuzatie. Cum sa ai tineret cinstit cand tu nu esti exemplu pentru acestia…..
Depinde de persoana. Eu as renunta foarte usor la o chestie pentru care am muncit enorm. Doar ca sa dovedesc ceva.
Depinde de ce ar trebui sa dovedesc….
Daca ar trebui sa renunt ca sa dovedesc acuretetea rezultatelor , aplicabile intr-un domeniu , atunci as putea sa o fac si eu….
Sa dovedesc ca pot sa renunt, pur si simplu.
Well, eu dupa ce m-am muncit cu licenta (si m-am muncit, pentru ca subiectul nu a mai fost abordat in Romania), ca un ultim gest de “bitch, please”, am scos niste banuti din buzunar si am tiparit la Mirton lucrarea un pic ‘aranjata’, adica fara intoxicatiile statistice. Dupa care m-am dus la facultate si am lasat niste exemplare acolo – unul conducatorului de licenta in semn de recunostinta (pentru ca este un profesor si un om de nota 10, si nu dau des asemenea calificative) si altele bibliotecii facultatii. Asa, sa crape de ciuda :))
Ideea ta a fost una buna, felicitari 😛
Am fost sfatuit sa fac ceva asemanator, dar am amanat si nu am mai ajuns sa fac acest lucru.
In mare parte lucrariile mele au ramas in volumele care se scoteau dupa Simpozion.
Felicitări, Eddie ! A avea prețuirea lui Ioan T.Radu nu e puțin lucru, deloc ! Ca să nu mai spun că este ca un certificat de originalitate, dacă furai de undeva te-ar fi prins pe loc ! 🙂
Multumesc 😛
Sunt convins ca la cate lucrari a i-au trecut prin mani si la cunostintele vaste pe care le are, m-ar fi mirosit daca preluam o idee de la altcineva.
nu cred ca cineva renunta usor la munca lui decit daca nu este chiar munca! Intr-adevar, asta este pozitia pe care as vrea sa o vad la cit mai multa lume.