Acum patru ani un prieten a trecut pe la mine si entuziasmat mi-a spus:

– Vrei sa vezi Amsterdamul?
– Da, dar nu pot acum.
– Uite, seful meu si cu mine avem nevoie de un traducator la o expozitie de echipamente pentru sateliti.Vino cu noi!
– Ce expozitie?
– La IBC.Hai, fa-ti bagajele ca peste 5 ore plecam.

Nu am mai spus nimic.Era o ocazie cu care te intalnnesti o data in viata.

La ora stabilita am plecat cu un Opel combi, incarcat cu echipamente iar dupa 18 ore de mers am ajuns.GPS-ul ne-a lasat in fata unei pensiuni cochete.De fapt, toate casele de caramida ale orasului mi se pareau ca aveau un aspect cochet.

A doua zi de dimineata am plecat spre Centrul de Afaceri care gadzuia expozitia , intallnirile si conferintele.Am ajutat la aranjarea celui mai mic stand din marele complex.Vazand cu ce concurenti aveam de-a face, vazandu-le standurile si exponatele, mi-am adus aminte de de cuvintele lui Pierre du Coubertin: “Important e sa participi, nu sa castigi”.

Nu stiam mai nimic despre Amsterdam. Habar nu aveam pe unde s-o iau ca sa vad ceva.Bani de cheltuiala nu aveam,si cu cei 50 de euro in buzunar cat am avut in casa si am schimbbat inainte de a pleca, mare lucru nu aveam ce face.M-am lasat purtat de fler si cu aparatul foto in mana am inceput o plimbare aiurea intr-unul din cele mai libertine capitale ale Europei.

Stiam ca orasul e supranumit “Venetia Nordului” datorita multor poduri si al raului Amstel care il strabate, stiam ca fusese lovit de ciuma, inundatii si foc din preocuparile mele heraldice, stiam ca in timpul raboiului fusese numit “eroic, hota­rat, caritabil”( Heldhaftig, Vastberaden, Barmherzig). Mai stiam ca ma puteam folosi de germana si engleza.

Plimbandu-ma admiram biciclistii care treceau pe langa mine, unii imbracacati in costum, ma amuzam vazand cate biciclete erau”parcate”, ma uitam la frumoasele salupe si vaporase ce despiacau apele raului.

Pe langa casele ale caror arhitectura ma dadeau gata, fiindu-mi ciuda ca nu aveam la mine aparatul foto performant lasat acasa din lipsa de spatiu pentru a surpride detalii de ordin arhitectonic, observasem o serie de magazine ce pluteau pe apa.Aglomerat si cu stradute stramte, orasul avea ceva deosebit, parca toate natiile isi dadura intalnire in el.

Mergand pe strazile cu terase si cafenele am dat peste Filamonica din Amsterdam, peste Palatul Regal, peste Muzeul Madame Tussaud,am vazut o serie de edificii impresionante.Imi placea cum vechiul se imbina atat de armonios cu noul reprezentat de magazinele de la parter.Tot ce degaja acest oras era un aer de liberatate si toleranta.

Nemaiputand merge, m-am urcat intr-un tramvai mergand dus-intors si uitandu-ma pe geam.

Cat despre rolul meu de traducator am facut fata cu bine.Am asistat la semnarea a doua contracte desi , nu stiu ce i-a determinat pe respectivii sa colaboreze cu micuta firma timisoareana.La ce am tehnologie vazut acolo, chiar cred ca aceste contracte au fost realizate din complezenta.Cel putin aceasta era senzatia mea.

Din cinci zile cat am stat in acest oras, doar intr-una singura am reusit sa ma plimb si sa il descopar atat cat am putut.In putinul timp petrecut in capitala Olandei mi-am promis ca va trebui sa revin cu temele facute pentru a-i decsoperi frumusetiile pe indelete, fara graba.

Cateva fotografii.

Amsterdam

Amsterdam

IMG_6191

Amsterdam

Amsterdam

collage Amsterdam