In ultimul timp am fost mai putin prezent in blogosfera.
Sunt mai taciturn , mai retras si mai ganditor.
Ma aflu intr-o situatie mai delicata, fiind in fata unei interventii chirurgicale dentare ce va avea loc marti.
Voi fi anesteziat total, probabil ca voi avea un somn profund si de lunga durata.Interventia nu este lipsita de riscuri, dar mi le asum.Este bine ca am vorbit doar eu cu medicii, si sunt singurul care cunoaste adevarata natura a acestei interventii. Ma protejez de reactii isterice sau de griji inutile.
Nu pot spune ca atunci cand ma gandesc la acest eveniment sunt foarte calm, ma trece un fior rece pe sira spinarii….Din aceasta cauza fac de toate, si ma comport in asa fel incat cei dragi sa ramana cu o amintire placuta despre persoana mea.
Nu ma gandesc la nimic rau, sunt optimist dar nu se stie niciodata….
Oricum, sper ca dupa ce aceste mini-necazuri vor trece, cand voi deveni un mic cyborg cu titan in gura, sa imi reiau activitatile preferate.
Va dati seama ce mi se va intampla intr-un aeroport?? Vor incepe sa bipaie toate portile prin care voi trece…. 😛
Sper ca “inventarul” sa nu dureze prea mult.
Toate cele bune si sa ne revedem cu bine !!!
Oricum, voi scrie si din spital, am un netbook cu mine (se pare ca sunt addicted to internet) si va voi pune la curent cu ce se intampla intr-un spital de stat din Romania.
PS.Sper ca dupa ce voi primi cele patru implanturi, sa nu ajung ca personajul de mai jos 😛
30
Draga, cartim! Nu mai fii asa necajit! Gandeste-te ca totul se va incheia cu bine, iar noi te asteptam sa revii aici, printre noi! Ti-ar fii infinit mai usor daca ai discuta aceste lucruri cu familia ta. Au si ei dreptul sa stie prin ceea ce treci. Trebuie si ei sa se ingrijoreze, e un drept al lor! Pentru asta e familia! Sa fie alaturi de tine si la bine si la greu. Doar esti psiholog, nu trebuie sa-ti explic eu asta. Cred ca te-ai simti mult mai bine, decat sa duci singur povara indoielilor si a temerilor. Lasa-i si pe ei sa-ti fie alaturi. Ma gandesc ca nu m-as simti bine daca fiul sau sotul meu ar alege sa treaca singur printr-o asemenea experienta…Noi te ateptam oricum, cyborg sau nu!
Multumesc Hawkie 😛
Nu le-am spus chiar tot pentru ca au facut deja atac de panica iar ambele au (mai ales mama mea) au in dotare cate o boala si chiar nu imi doresc sa isi faca mai multe griji decat trebuie.
Sunt sprijinit de familia mea dar nu am impartasit aceste temeri pentru ca nu le-ar intelege, ar crede ca le ascund niste riscuri majore.Judecata lor este :
“Daca nu e grav , de ce te gandesti la aceste lucruri??”
Nu sunt inteles ca pot avea temerile mele din angoasa, ci musai trebuie sa fie ceva grav….Eu nu am voie sa am o angoasa, fobii, ca de aceea sunt psiholog….
Asa ca pentru linistea mea prefer sa duc povara singur.
Eu şi Grişka îţi aşteptăm cu nerăbdare întoarcerea şi îţi dorim să treci de această intervenţie chirurgicală fără niciun fel de probleme!
(Grişka speră că nu vei muşca patrupezii cu implanturile tale de titan! :D)
Multumesc Vero 😛
Nu am sa musc patruezii de toate tipurile din casa, dar am sa rag la ei ca tigrul din articol 😛
Mă bucur că s-a terminat cu bine! Şi aştept cu nerăbdare să ne povesteşti cum a fost.
(Să-ţi înregistrezi răgetele, să le-auzim şi noi! :D)
Am Trecut prin 5 amastazii generale, cu bine,si am un implant de titan in humerus ! Bafta si musti ca tigrul !
Multumesc Naica 😛
Promit sa musc cum trebuie 😛 Tu chiar ai ceva de cyborg in tine :))
Prima poza,zimbetul tau,da?
Sa stim (stie oricine) ce ne asteapta.
Sanatate!
Okay am sa imi fotogtafiez doar fildesii :))
Multumesc pentru urare Fosile 😛
Iti inteleg punctul de vedere 🙂 . Iti tin pumnii, sa decurga totul ca la carte.
Da, Arashi, sunt convins ca tu ma intelegi mai bine :)) Stii , oricat de mare esti, pentru parinti tot copil ramai…iar cand perechea este anxioasa , e si mai rau.
Multumesc pentru pumnii stransi ,sa speram ca totul va iesi ca la carte.
Am sa revin cu amanunte …
Succes maine.
Ai un gand bun si frunos de la mine.
Fii tare asa cum te stiu.
Multumesc frumos pentru gandurile bune 😛
Am fost cum mastii 😛
Ai grija ce faci acolo 😛
Iti tin pumnii, desi sunt convins ca va iesi bine.
Sa fii atent la efectul anesteziei 😛
Efectul anesteziei?
Este ciudat , ramai fara cenzura, iti ies doar porumbei din gura, e un fel de ser al adevarului 😛
Multam de urari 😛
Deja, la momentul acesta sper ca au trecut de ceea ce era mai greu.
Astept vesti. Sunt sigura ca totul a decurs bine, ca n-au fost probleme. Sigur ca e firesc sa avem angoase, caci oameni suntem si fac si ele parte din natura umana.
Numai bine! 🙂
*ca ai trecut… scuze 🙂
Multumesc Elly, am trecut cu bine peste aceasta incercare care a depasit ceea ce mi-am imaginat eu despre cum va decurge. A fost ceva cum doar in Dr. House am mai vazut.
Am sa fac o postare speciala in legatura cu acest subiect.
Hai,ca ai curaj,mult.Vezi ca ai scapat cu bine,bravo! Sa te recuperezi repede si vreau sa ti vad ranjetul de tigru…
Da, cu recuperatul e mai greu, parca as fo fost lovit de un camion. De doua zile nu ma satur de somn ….
Pana la ranjet mai sunt cativa pasi 😛 dar promit sa ti-l arat 😛
Cred ca totul a fost OK;te asteptam sa ne povestesti cum a fost.Si cat priveste trecerea pe la aeroport, sigur ai sa ne spui ceva hazliu.Toate cele bune.
In final a iesit bine , am sa povestesc cum a fost …
Multumesc , Blue Eyes.
Mă bucur că eşti bine. Aştept, amuzată, urmările…
Fără să ştiu, am suferit alături de tine :)) o viroză năbădăioasă!
Toate ca toate, dar Moşul a venit?
Sper ca a trecut , oricat de ratacioasa ar fi fost, sunt convins ca ai invins-o 😛
Da. sunt cateva chestii amuzante pe care am sa le povestesc cat de curand.
oooooo! succes si sa treci fara complicatii! un coleg de-al meu de birou si-a facut “cadou ” implantate si dupa o saptamâna de concediu medical, înca mai avea fata desfigurata si vânata… Acum, arata ca un actor de la Hollywood! deci, merita chinul si banii!
tin pumnii. Numai ganduri bune!
Am trecut cu bine, multumesc 😛
Inainte de a avea un zambet de acttor, pe mine ma intereseaza sa fie functionali .
Nu am avut vanatai, au “lucrat curat” dar este chin, doare dupa ….
Deci, ești bine ? Am citit cam târziu, ce ai scris, după ce s-a comis.
Apropo de porumbeii ăia. Nu demult am trecut și eu printr-o anestezie generală. Când m-am trezit, soțul meu era pe hol, se vedea prin ușa întredeschisă. La capul meu, o asistentă, care mă întreabă rapid, cu un aer îngrijorat:”Doamnă, cine este Adrian ?” Eu răspund abia deschizând gura ”Soțul meu”. Asistenta se luminează la față, respiră ușurată și îl cheamă pe soțul meu în salon. Mă întreb uneori: ce Dumnezeu oi fi spus eu de era aia așa îngrijorată ?! 😆
Da, Zina, se pare ca anestezia are ca efect detasarea, cenzura numai functioneaza , se pare ca sun influenta acesteia spui lucruri pe care in mod normal nu le-ai verbaliza.
Probabl iti faceai griiji in legatura cu sotul tau stiind ca el se ingrijora mai mult decat tine.
Si la mine a fost la fel, am preferat sa merg singur pentru a evita sa mi se transmita agitatie si igrijorarea membrilor familiei.
Sper ca nu a fost ceva grav la tine..
Probabil ca ceruse sa fie chemat langa ea Adrian – iar sotul “pazea usa”…