In 1939 , in Polonia ocupata, incepe persecutarea evreilor,in prima faza, prin separarea acestora de restul populatiei in ghetouri si culminand cu lagarele de concentrare.

Cand majoritatea oamenilor se fereau sa aibe de-a face cu acesti oameni, o tanara femeie infrunta autoritatiile si ii ajuta, punand umanitatea deasupra binelui propriu.

Numele ei era Irene Sendler.

Lucrand ca asistenta sociala, ea intra foarte des in ghetouri si sub pretextul ca descoperea focare de infectie cu febra tifoida la diversi copii, ii scotea si creandu-le acte false ii plasa pe micuti in orfelinate, manastiri, sau ii plasa in diverse familii poloneze.

Fiind etnica germana, era considerata de incredere si astfel dupa 1940 , ea se angajeaza in lagarul de concentrare de la Treblinka ca bucatareasa. In acest mod reusea sa scoata din lagar , in saci de cartofi , sau in butoaie, copii evrei . Insotita de doi caini dresati sa latre pentru a acoperi eventualele gemete, ea nu ridica banuieli asupra ei, reusind sa salveze intre anii 1939 – 1943 , aproape 3.000 de copii evrei.

Irene a pastrat o lista cu numele real al acestora, urmand ca dupa Razboi sa le caute parintii biologici.

In 1943, a fost arestata si torturata de Gestapo. A fost condamnata la moarte, dar un ultima clipa a fost salvata de un ofiter nazist care a acceptat mita, pentru a o salva.

Se pare ca toate regimurile totalitare se temeau de oameni ca Irene. In timpul regimului comunist , instalat dupa Razboi , in Polonia, a fost persecutata in continuare sub pretenxtul ca avea contact cu Guvernul Polonez aflat in exil.

In 1965, statul israelian ii acorda titlul “Yad Vashem” sau “Dreapta intre Popoare”, titlu acordat acelor persoane care in timpului Holocaustuluui, au ajutat in diverse moduri, persoane de etnie evreiesca.

Dupa inlaturarea regimului comunist de la Varsovia, a fost onorata cu cele mai inalte distinctii, din Polonia si din afara acesteia.

In 2007,este candidata la premiul Nobel pentru Pace, pe care il pierde in fata fostului vicepresedinte american, Allan Gore.Desi la vremea respectiva mi-a placut documentarul lui Gore “An Inconvenient Truth”, mi se parea ca Nobel-ul nu fusese dat cui trebuia.Viata a 3.000 de copii salvati in acele timpuri vitrege mi se pare o fapta mult mai importanta, decat producerea unui documentar despre incalzirea globala.

Chiar daca a ratat premiul Nobel, Irene Sendler ve fi vesnic pomenita de cei a caror viata a salvat-o, iar valoarea sa ca om , umanitatea sa aratata in acele vremuri teribile, va ramane mereu un reper moral si un exemplu de curaj si daruire pentru toata lumea.

Aceasta femeie este una dintre multii eroi mai putin mediatizati, care ne-au demonstrat ca oamenii pot ramane oameni, daca nu se lasa indoctrinati si isi asculta propria constiinta.

PS.
Nu pot sa nu ma intreb,si Premiul Nobel se acorda pe pile ? Conteaza mai mult faima decat meritele efective?