In sfarsit, la Timisoara ninge πŸ˜›

Ce credeti , ca face un om caruia ii place zapada, in aceasta situatie?

Isi pune bocancii, isi ia cainii si iese afara.Nu e nimic grav in asta, doar ca o face la ora 23.45 πŸ˜›

Okay, stiu ca , intreg la mansarda nu prea sunt, deci, se cuvine sa dau si cateva explicatii, necesare in acest caz, care sa duca la intelegerea celor scrise de mine pana acum.

De dimineata, a inceput sa mijgure (a se citi “sa cada”) ceva , ce se dorea lapovita. Fulguia lent si firav, incat abia bagai de seama. Catre ora 14, se depusese un strat subtirel de zapada, dar nimic extraordinar.

In sinea mea ziceam “Un fleac (fara “m-au ciuruit” πŸ˜› ) , doar atat ramane din iarna ce mi-o tot promit, cei de la Meteo ?”

Apoi sperantele mele au prins contur ,si iesind cu blanosii mei pe la ora 20, am remarcat ca norii cerneauΒ  zapada printr-o sita ce facea caΒ  fulgii sa fie minusculi dar extem de desi.Promitea sa se depuna, cu atat mai mult, cu cat era o temperatutra destul de scazuta si batea vantul cu o intensitate, cu care reusea sa dea jos gluga de pe sfecla omului.

Pe la orele 23, nu am mai rezistat.

M-am uitat pe geam , zapada era imaculata, si parea saΒ  se fi depus pe pamantul inghetat, intr-un strat grosut.

Am iesit cu patrupezii mei , si am dat peste o zapada fina,Β  ce nu scartaia sub picioare inca. Fulgii, care cadeau erau mai mari dar desi, aerul era acela specific de iarna, tare si curat.Daca pana atunci, atat eu , cat si cateii eram adormiti, odata iesiti afara ne-a apucat cheful de joaca. Junior sarea si latra de bucurie, cel mic abia razbea in stratul gros de zapada dar se straduia sa tina pasul, iar eu alergam .

Am aruncat cu zapada in ei, desi bulgari nu puteam face, luam zapada de pe jos sau de pe masini (uneia i s-a declansat alarma) si o aruncam spre ei. Erau plini de zapada, pe labe , de boturi sa nu mai zic. Intr-un final am alergat cu Junior cat am putut, dar al mic, York, se oprise . Mi-am dat seama ca trebuia sa fac “stop joc”.

M-am dus la el si m-am uitat la labute; era plin de zapada facuta cocoloase si nu mai putea sa mearga. Rasa lui e mai sensibila, asa ca l-am luat pe sus, adica in brate (a beneficiat de transport gratuit πŸ˜› ) , am mai stat afara cam un sfert de ora , dupa care am revenit in casa.

Ajuns sus, a trebuit sa ii sterg , iar lui Yorkie sa ii descalcesc blanita si sa ii scot orice urma de zapada sau gheata de pe labute.Dupa ce l-am “rezolvat” l-am trimis la casa lui πŸ˜›

Acum toata lumea doarme iar Junior s-a intins pe canapea ,l-a obosit joaca noastra din zapada.

Cam asta face un iubitor de zapada cand ninge, intr-un oras ce a ajuns sa aibe doar doua anotimpuri:vara si toamna πŸ˜› πŸ˜›

Nu am fotografii cu ei, de astazi, dar va pun cateva de la ultimele zapezi πŸ˜›

PS. Sper sa nu va schimbati parerea, dar nuΒ  am putut sa rezist, fara a scrie macar un rand despre zapada care continua sa se astearna asupra orasului adormit.
Eu ma ntorc la documentatia mea pentru viitorul meu articol , care va descrie o cetate mai aparte. Sper sa reusesc sa editez pozele pana la Oscar’s Night.