Dupa trei abateri intentionate de la drum: Deva, Hunedoara si Sibiu, dupa ce am prins un blocaj de o ora la Sebes,intr-un final am ajuns prin Brasov pe la 10 seara.Din Brasov trebuia sa ajung pana in Moeciu , lucru destul de nasol deoarece desi drumul era bun, fiind prospat facut, era nemarcat iar afara era un intuneric dens.
Am trecut prin Ghimbav, Cristianul , Rasnov, Bran si am ajuns in Moeciu de Jos.Peste tot iluminatul public lasa de dorit, dar trecem peste asta.
Ce pacat ca nu avem autostrada. Dar sa lasam asta, e un subiect de vacanta, nu are rost sa ne enervam ca si asa o facem degeaba…..
Cetatea din Rasnov domina peste oras iar Castelul Bran, era iluminat, pazind, parca, micul orasel de munte,
Ajungand in Moeciu de Jos, aveam un singur indiciu: “Pensiunea se afla la cateva case de farmacie, fiind vila cu balcoane din aluminiu”, norocul meu ca semnul de la farmacie, palpaia destul de intermitent iar pensiunea era luminata.
Pensiunea Spicheru a avut darul sa ma destinda. Curtea interioara, casa cu camerele sale curate, livingurile mari si bucataria dotata pana la ultimul agregat de ultima generatie, ar face fericita orice gospodina (cel putin mama mea a fost super incantata, si credeti-ma, este o gospodina greu de multumit).
Desi ora era tarzie, am fost intampinati de Spicherita, proprietara, si mai tarziu, a venit si propretarul, care ne-a oferit branza proaspata si lapte.Ulterior aveam sa aflu ca domnul avea o bucata de padure, vaci si oi,si lucra cam 16 ore pe zi.
Am gasit o familie de munteni in care sarcinile erau precise: capul familiei incheia afaceri cu cine putea, ajungea la acasa pe la 11- 12 noaptea, iar cand ma sculam eu, trezit de un cocos afurisit si latratul de catel, iesind cu cateii proprii afara , maisna acestuia nu mai era in curte.Era secondat de fiul sau de 12 ani, Bogdan, care s-a dovedit un excelent manager de pensiune.
De cum am ajuns, am facut cunostinta cu Bobita, catelul pensiunii, si cu Mitzi, matza pensiunii. Cu primul am avut relatii excelente, proprietarii spunand: “O sa va duca dorul” iar cu matza, am avut o relatie amicala, Junior facand o mica nevroza din cauza acesteia.
Neputand ajunge la ea deoarece il legam de picorul mesei, intr-o zi n-a mai rezistat sfidarii matzului si s-a smucit, lasand masa cu trei picioare fugarind gemotocul alb, prin curte, tragand piciorul mesei dupa el, urmat fiind de ceilalti doi catei.Va dati seama ce show a fost?
Noroc ca am reusit sa mesteresc piciorul la loc, ca altfel ar fi trebuit sa ii cumpar omului alta masa, deja ma vedeam in Praktiker la sectorul “Accesorii de gradina”.
Stateam in fiecare zi pana noaptea tarziu afara, pana cand se lasa frigul, imi placea sa stau sa respir acel aer curat si tare.I-am spus unui bastinas:”Nu ne dati, muntele acela?” si am primit un raspuns :”Muntele puteti sa il luati, doar sa ne lasati aerul.”
Ma simteam deosebit de relaxat, nu imi trebuia internet desi mi s-a dat accesul la el, nu imi trebuia TV, radio sau ziare.La telefon nu raspundeam, eram rupt de lume.Si era atat de bine….
Stateam ca tampul cu catelul langa mine, caruia trebuia sa ii pun un hanorac sau o patura pe el ca ii era frig,fara ganduri si fara idei.Cred ca aratam tare freaky, ca de cateva ori pana s-au obisnuit cu atitudinea mea, gazdarita, copilul si chiar ai mei ma intrebau: “Ai nevoie de ceva?”. Apoi s-au obisnuit si ma lasau in apele mele.
Pe la 12 noaptea ma apuca plimbatul, imi luam cateii si vizitam Moeciu nocturn.
Cam asa ma relaxam.
Probabil ca am mutra tipica a omului cumsecade, deoarece de trei ori s-a intamplat sa fiu in curte, si sa plece o tura de turisti care negasind pe nimeni, imi dadeau banii de cazare mie.
Penru a se revansa ca nu era sculat, micul manager, imi aducea mure si afine. Juca jocuri de strategie pana tarziu, si se trezea cand eu imi bausesem cafeaua, deja.
Eram la 5 km de Bran, de castelul care imi place atat de mult iar acest lucru imi dadea un tonus foarte bun.
Dar depsre Castelul Bran, cu multe poze, maine.
Acum va pun cateva poze cu pensiunea si cu eroii care rup picioarele de la mese 😛
Enjoy it and have fun 😛
PS.Imi cer scuze ca am pus atatea poze cu animale, dar au fost foarte prezenti pe tot parcursul vacantei.Am ajuns sa cumpar boabe pentru Bobita si pentru Mitzi, iar cand ma plimbam cu ai mei pe strada catelul pensiunii, ma urma ca o umbra.
Iar pisoiul a fost o sursa permanenta de stress 😛
Daca treceti prin Moeciu de Jos aceasta pensiune constitue o alternativa de cazare chiar si pentru pretentiosi ( eu sunt destul de pretentios si am fost foarte multumit ).
Poate am sa mai trec pe acolo, cine stie…
PS.2. Cu intarziere si un mic filmulet 😛 aseara Youtube mai avea ceva de “lucrat” la el si nu l-am putut pune.
Enjoy it 😛 😛
Amigos in action 😛
30
Drăguță pensiunea. PreÈ›urile de pe pagina respectivă sînt reale? Că nu-s rele deloc. 🙂
Nu, nu sunt.
Cred si eu ca era suparat bietul catel… ai vazut ce fatza de perversa are mâtza?
Mi-a placut pensiunea, dar si mai mult hanoracul catelului si sezatoarea canina… mortale! 🙂
Deci mesterul de la pensiunea asta munceste cit Basescu, huh? 🙂
Preturile de la pensiune sunt cele de pe siite , 50 ron camera cu acces la bucatatrie, plus ca daca ii picai simpatic te omenea cu branza , cas, cascaval si chiar palinca din productia proprie.
Cand Base o sa munceasca cat Spicheru, atunci o sa si miste ceva in tara asta. .
Omul nostru pleca pe la 5 dimineata si se intoarce pe la 23. L-am prins de catteva ori si am stat de vorba cu el, cat tomp am stat de vorba a atipit de trei ori, timp de cateva secunde.Deci oml acesta are dar si munceste pana cade.
Sotia lui vinde in piata din Brasov produsele pe care ei le fac de pe urma oilor si a vacilor pe care le au, copilul intampina pe cei care vin la pensiune, le ia banii , aprovizioneaza camerele cu hartie igienica sau cu prosoape, face focul la centrala termica pentru apa calda.
@Karla, matza aia sfida pe toata lumea.Bobita era adoptat de la o familie de nemti plecata temporar in Germania, si era oarecum marginalizat. Noi era cat pe ce sa il facem timisorean dar nu am reusit,
Ideea este ca ne-am coalizat impotriva motanului 😛 ceea ce nu m-a impiedicat sa ii iau Kitty Cat.
Cat despre Junior ii era atat de frig ca doar cu hanoracul pe el sau invelit intr-o patura ii era bine, daca nu il infofoleam tremura ca varga 😛 Si cand ma gandesc ca se presupune ca e caine de vanatoare 😛
Tot in anul cu Sibiul am fost si la Bran, eu am stat la o pensiune "no name" pentru ca era inca in constructie. De aici singura faza cat de cat ok a fost ca proprietarii pensiunii au venit de la o nunta sa ne cazeze pe noi:)).
Faina poza cand statea cutu pe scaun invelit in haina:))).
Pensiunea de care zici , Zozo si-a pastrat numele, tot "No name" isi zice 😛
Arata bine pensiunea.
Cred ca te-ai simtit super-bine in aceasta vacanta prelungita :).
Bobita seamana mult cu catelusa vecinilor de sub mine, care a murit acum 2 saptamani. Iar matza, hmm… pare afurisita rau :P.
A trebuit si Jr. sa faca ceva ca sa nu fie uitat atat de usor de gazde :P.
Era un motan afurisit 😛
Bobita a fost dragut , el isi ascundea oasele si ce mai primea de la turisti ( pana nu am adus boabe pentru el) iar motanul i le gasea si i le mananca.
Lasa ca Junior era sa lase pensiunea fara masa, asta nu uitam eu asa usor , banii pe masa ar fi fost echivalentul a inca patru zile de concediu (bine ca am reparat-o) 😛
Te rog daca ai nr de telefon al doamnei(Spicherita) deoarece dl "Spicheru" nu raspunde la telefon, iar pe sie nu este decat numarul dumnealui
Merci
Gazde ok pe dracu!! Ne-au tinut in frig toata noaptea, ne-am intors de acolo bolnavi si proprietaru statea in chiloti la el in casa!!! Nu recomand!!! Sa va fie rusine!!! Plus ca pe site scrie lar 50 ron, ne a cerut 60. Nu e posibil sa ingheti de frig intr-o casa si ei sa moara de cald.!
Au fost si parintii mei si au fost numai lapte si miere cu ei ca erau oameni mari, de noi si-au batut joc. Plus ca am cumparat pentru ai mei niste palinca din care gustasera ei cu o luna in urma. Cand am ajuns acasa tuica toata ziua. Ne-a fraierit si cu asta….
Nu recomand!!!
Sa le fie rusine, scuze! Nu tie…probabil ai scris de bine despre ei ca s-au comportat ok, vara nu se da drumul la caldura…