Pe la ora cand scriu aceste randuri, acum 26 de ani in orasul meu s-a strigat pentru prima data “Jos Comunismul!!” in timp ce un tranvai a fost oprit sa circule din cauza multimii adunate in 
aceea zona si care bloca carosabilul…A fost un moment care m-a marcat …am realizat ca voi apuca alte vremuri si ca sfarsitul e aproape….
Ce nu stiam era ca pentru acest desiderat vor muri copii , adolescenti, batrani……Cand restul lumii se pregatea de Craciun , noi puneam de o Revolutie….Ca nimeni nu a siut timp de o saptamana ce o sa se intample cu orasul, se va schimba ceva, sau vom fi rasi de pe fata pamantului asta era varianrta a doua…Ideea de baza este ca am prins aripi si am simtit gustul Libertatii ….si nu i-am mai dat drumul….chiar daca senzatia aceea de libertate nu am mai simtit-o decat rarereori……dar niciodata la intensitatea de atunci.
O saptamana am stat sub asediu, o saptamana a fost jale…izolati de restul tarii cu telefoanele ascultate, eram ca intr-o cursa de soareci…..Ce mi-a trecut atunci prin cap si am reusit sa impartaasesc a fost ca traiam un razboi al nervilor si castigator era cel ce rezista mai mult si negocia mai bine, era vital sa stim sa ne vindem pielea cat mai scump…sau sa murim…….
Orasul neglijat, uitat, , orasul ce parea departe de Bucuresti si de restul tarii prin atitudine, s-a sacrificat pentru binele celor care-l dispretuiau….a facut ceva in stilul lui propriu….o Revolutie multicultarala ( spun aceste lucruri deoarece eram in strada, nu ma intereseaza teoriile conspiratiei)….
“Azi in Timisoara, maine in toata tara!” a fost una din principale lozici ce au aparut instantaneu im acele clipe….
Cuiul meu impotriva BOR a inceput in acele zile cand portile frumoasei noastre Catedrale s-au inchis si au lasat copiii cu lumanari in mana , adolescenti si oameni in toata firea sa fie ciuruiti pe treptele bisericii de catre Armata sau Securitate (cui ii mai pasa ?) In aceea noapte (17 Decembrie) treptele frumoasei biserici s-au umplut de sange..Parca D-zeu a tinut cu ei , spre dimineata ploaia a sters sangele celor ucisi si raniti……
Trei zile nu am putut umbla deloc pe strada.Armata avea filtre din 500 m in 500 m …..eram controlati ca ultimii oameni….se instalase starea de necesitate…
In 20 Dececmbrie 1989 nu ne-a mai pasat, am iesit cu totii in strada organizat (toate fabricile si uzinle din oras au iesit in mod mod organizat) …In fata a mii de oameni amata s-a retras, eram prea organizati sa se mai traga….Lumea s-a indreptat spre gara de unde veneau in garnituri de tren olteni ca sa ” opreasca huliganii”….au fost intampinati cu merinde (carnati, paine, vin)…
In aceasi zi ne-am declarat “oras liber de comunism”…am ascultat cuvantarea lui Ceausescu in Piata Operei….Eram un oras intreg adunat intr-un singur loc , in centrul vechi al orasului… Piata Operei…miii de oameni….incepeam sa intelegem ca daca rezistam si se alatura orasele catre care am trimis oameni, vom reusi…Si am reusit ….din pacate locurile fostilor secretari au fost ocupate de “comunisti cu fata umana”…
In 21 Decembrie au fosst redactate principalele puncte ale Frontului Democratic Roman care au reunit principalele doleante ale unui intreg popor..In 22, aparea forma acestui propgram tiparita in patru limbi( romana, maghiara,germana si sarrba).
Din 15 si pana in 22 Decembrie 1989 , Timisoara a fost singura in fata Destinului ….putea sa sfarseasca precum Cartagina sau sa triunfe ca Atena…Nu si-a asumat rolul de invingatoare desi a castigat.A lasat laurii victoriei sa parvina Bucurestiului……pentru ca apoi sa cada din nou in uitare……
In fata acestei statui s-a strigat “Jos Comunisnul!”.
Drapelul fara stema – simbolul unei generatii, a unei stari de spirit….
Drapele fara stema purtate de revolutionari…
Revolutia pe note de muzica rock de formatia Pro Musica.
30
Si au trecut 26 de ani ,dar cred ca multi tineri au murit degeaba.In tara este un haos total si cred ca ar trebui inca o revolutie sa curatim totul !!!